Cultura Monteoru

Foto vase cultura Monteoru:  http://imageshack.us/g/840/vasculturamonteoru.jpg/

Cultura Monteoru[1]

Cultura a epocii bronzului ,denumita astfel dupa asezarea eponima descoperita la Sarata-Monteoru(jud.Buzau). La data cand s-au facut primele descoperiri a fost denumita si cultura Buzau. Ocupa un teritoriu intins in regiunile de dealuri din central Romaniei (SE Transilvaniei,Moldova centrala,Vrancea si zona de N a Munteniei pana in jud.Dambovita),intre ariile culturilor Wietenberg,Costisa si Tei. S-a constituit la inceputul epocii bronzului,in aria si din fondul culturilor si grupelor perioadei de trecere ( Cernavoda II,Foltesti II,Racaciuni,Zabala,Ramnicelu,Cosereni),avand cea mai mare dezvoltare si raspandire in perioada mijlocie a epocii bronzului. Apartine unei mari uniuni de triburi de cultivator si crescatori de vite avand o organizare social-economica cu elemente diferentiate,remarcandu-se mai ales grupul luptatorilor . Situat in aria centrala de locuire a tracilor nordici,carpato-dunareni grupul Monteoru a contribuit,spre sfarsitul epocii bronzului,la formarea unei noi sinteze etno-lingvistice si cultural,cunoscuta sub numele de cultura Noua. Participand la dezvoltarea si a formatiunilor social-economice,razboinice si cultural ale primului mileniu iHr,a fost una dintre cele mai active si mai importante uniuni tribal din  care s-au dezvoltat geto-dacii si carpii. Ocupand regiunile subcarpatice pana in apropierea campiei,in care insa nu a patruns,cultura Monteoru cuprinde asezari cu un punct inalt,fortificat,in jurul caruia locuirea era larg raspandita. Organizarea social economica ,dezvoltarea culturala si  activitatea razboinica a grupului Monteoru oglindesc relatiile cu uniunile tribale invecinate si cu lumea miceniana. Toate aceste aspecte se manifesta in evolutia culturii Monteoru in forma uneltelor,a ceramicii si armelor,caracteristice fiecarei etape  si faze,in organizarea asezarilor si a locuintelor cu soclu din bolovani de rau,in constructiile de cult,in riturile si ritualurile de inmormantare. Pe baza unor observatii precise de ordin stratigrafic si a continutului sau material si spiritual,cultura Monteoru a fost impartita in doua mari perioade:

-prima perioada s-a dezvoltat de-a lungul a 11 niveluri de locuire,

-a doua de-a lungul a 3 niveluri de locuire,

fiecare nivel corespunzand  unei faze din evolutia culturii Monteoru. Succesiunea acestora  corespunde dezvoltatrii interne a aceleiasi societati si uniuni cultural,in care se manifesta aspecte regionale ,determinate de evolutia fondului originar si de diferitele influente pe care  le-a primit in marea sa arie de formare si raspandire.

Prima perioada cuprinde etapele:

-Monteoru Ic4 ,cu trei niveluri de locuire,

-Monteoru Ic3,cu trei niveluri de locuire,

-Monteoru Ic2,cu doua niveluri de locuire,

-Monteoru Ic1;Monteoru Ib;Monteoru Ia (cu cate un nivel de locuire).

Perioada a doua  parcurge trei niveluri de locuire care oglindesc trei faze culturale:

-Monteoru IIa,

-Monteoru IIb,

-Balintesti-Garbovat-denumita astfel dupa descoperirile din cimitirul de la Balintesti-“Cioinagi”(jud.Galati) si asezarea de la Garbovat (jud.Galati) si  care nu s-au gasit inca in succesiune stratigrafica din asezarile Monteoru,ci la baza asezarilor Noua. Cu acest nivel se incheie cultura Monteoru in Moldova si in Transilvania , constituind faza de trecere spre cultura Noua.

Etapa de inceput a culturii Monteoru (M.Ic4) este cunoscuta numai in regiunea de la sud de Carpati a ariei sale,la Sarata-Monteoru si Naieni,iar primele doua niveluri numai in asezarea eponima,la naieni,Carlomanesti, si probabil in punctul “Mircea Voda”,langa Targoviste,unde s-au descoperit doua morminte in ciste de piatra caracteristice. Ultima faza a primei etape (Monteoru Ic4,3) a fost identificata si la Berca (jud.Buzau) si Coroteni (jud.Vrancea). In etapa sa de inceput,cultura Monteoru are caracterele comune perioadei timpurii ale culturilor epocii bronzului din Romania ,inrudindu-se strans cu  grupul Glina-Schneckenberg. Forma dominant este  ceasca ,de acelasi tip cu cea a culturii Glina-Schneckenberg,dar cu unele trasaturi caracteristice numai culturii Monteoru:forma cu corpul scund bitronconic si gat inalt cilindric,avand doua torti drepte care formeaza doua muchii pe linia de unire cu marginea;aceasta muchie se va transforma  treptat in creasta,din care in a doua etapa (Ic3),se va dezvolta toarta cu sa si prag,tipica numai culturii Monteoru. Alte forme specifice primei etape sunt: cupele mici cu  marginea lata, cupele cu patru torti,paharale in forma de clopot cu fundul ascutit si cu o toarta,amfora,vasul sac cu brau si proeminente sub margine,ca in Schneckenberg A; askosul cu pliscul foarte larg,dezvoltat numai in cultura Monteoru. In primul nivel de locuire ceramica este lipsita de decor,in afara unor rare proeminente  si siraguri de impresiuni,mostenite din perioada de trecere. Incepand din al doile nivel de locuire,apar benzi de striuri orizontale si in zigzag,marginite de siruri mici de impresiuni,cercuri concentric,linii in relief (specia Schneckenberg B),impresiuni umplute cu pasta alba. Cu exceptia cupelor mici,a cupelor cu patru torti si a paharelor copot ,care dispar dupa primele doua niveluri,celelalte forme ,evaluate vor ramane pana la sfarsitul culturii Monteoru. Transformarile petrecute la sfarsitul primei etape au determinat caracterul propriu culturii Monteoru,pe care s-l va pastra pana la sfarsit.

A doua etapa (M.Ic3) reprezinta momentul de maxima raspandire a culturii Monteoru si de formare a caracterelor sale,care o vor individualiza de celelalte culturi ale epocii bronzului (toarta cu sa si prag pentru aria sa sud carpatica si transilvaneana;toarta cu buton in zona rasariteana a raspandirii sale;toarta cu melc,etc) Odata cu constituirea acestor caractere proprii,care vor evolua pana la sfarsitul existentei sale,cultura Monteoru intra in perioada mijlocie a epocii  bronzului. Cestile devin foarte numeroase ,ca si amforele ,askosurile,vasele semisferice cu marginea ascutita;mai rare sunt pixidele si paharele cilindrice. Ornamentarea vaselor este bogata si se generalizeaza:capriori,cercuri concentrice simple sau pandantive,triunghiuri si benzi acoperite cu impunsaturi. Apar si elemente de decor in relief. Decorul din impunsaturi succesive  si impresiuni,foarte rar folosit la Sarata-Monteoru,este characteristic regiunilor rasaritene ale ariei sale.

In etapa a treia (M.Ic2) se folosesc aceleasi principale elemente de decor :benzi de 1-7 linii,orizontale,verticale si in capriori,crosete,figura umana stilizata ca litera omega,proeminente mici aplicate, singulare sau grupate,toate executate in tehnica reliefului,prin aplicarea unor suvite de lut.

In faza MIc1, se revine la incizie,care se va folosi pana la sfarsit. Principalele elemente de forma si decor ,ca marginea inalta la cesti si toarta cu sa si prag,amfora,pixida bitronconica ,capriorii, apar pentru ultima oara,in aspecte transformate,dar inca legate de tipurile vechi.

Fazele MIc1 si MIb sunt cele mai restranse ca raspandire  si au un singur nivel de locuire.

Ultima faza a primei perioade (M.Ia),are un continut foarte bogat si o foarte larga raspandire;evolutia tipologica a intregului material prezinta aspecte ce se vor dezvolta si vor devein caracteristice in cea de-a doua perioada a culturii Monteoru. Astfel,tortile suprainaltate cu saua albiata ,pierzandu-se pragul,ating forma cea mai evoluata;pe aceasta se grefeaza  ansa cornuta ,specifica fazelor Ia si IIa. Cestile cu o toarta devin frecvente.Vasul de ofranda (Spendegefabs),prezent din prima faza ,dezvolta ultimul aspect,binecunoscut al culturii Monteoru,cu forma articulate din patru parti:partea inferioara ajunge un con perfect,iar gatul inalt in forma de palnie.

La inceputul celei de-a doua perioade se remarca transformari importante in viata interna a triburilor Monteoru,manifestate la Sarata- Monteoru prin fortificarea “Cetatuiei” cu un sant de aparare dinspre campie,prin prezenta fragmentelor ceramice Tei-Stejar si Schneckenberg,prin instalarea unui cimitir (nr.4) pep anta dinspre nord a “Cetatuii” si retragerea locuintelor pe marginea de N-NE a platoului si printr-o bogata activitate metalurgica. Cea de-a doua perioada a culturii Monteoru are un aspect deplin format,ca sinteza a elemnetelor sale vechi. Alaturi de ceramica cenusie ,apare ceramica neagra,de aspect metalic. Se generalizeaza  ceasca cu o singura toarta trasa din buza sau asezata dedesuptul marginii,in banda simpla sau cu doi coltisori laterali,forma ultima care deriva din toarta cu sa. Apare toarta cu bratul gros,fatetat,cu muchie mediana,formand creasta sau mic buton. Motivele de decor caracteristice sunt romburi si triunghiuri hasurate,ghirlande,arcuri,caneluri si trasaturi incizate,spirale in S si proeminente mari,conice.

Cea de-a treia faza (si ultima –Balintesti-Garbovat) este raspandita in Transilvania si Moldova,unde se va forma cultura Noua. Ceramica pastreaza inca,intr-o proportie de circa 40-50% ,elementele de caracter Monteoru,alaturi de care apar cele mai timpurii elemente Noua;reapar in proportie insemnata cestile cu doua torti ,de tipul creasta si buton;vasul sac cu o dunga in relief,caracterristic etapelor finale ale culturii Monteoru,in aria s rasariteana,continuandu-se in cultura Noua,pe toata durata sa. Apar spirale de bucla cu frunza de tip Cioinagi-Balintesti si Baleni. In aria de raspandire a culturii Monteoru,se cunosc zece necropole…..Contin inventar bogat,compus din vase,in special ceasca si vasul de ofranda….

Cronologia relativa si absoluta a culturii Monteoru s-a stability pe baza observatiilor de ordin stratigrafic si a relatiilor cu alte arii culturale si cu Grecia miceniana. Depunerea Ic3 acopera resturile Foltesti II (la Bogdanesti);etapa Ic4 este contemporana cu Glina-Schneckenberg,iar etapa Ic3 probabil cu culturiler Ciomortan-Costisa;fazele I-IIa corespund culturilor Wietenberg (Dersida) si Tei (fazele “Tei” si “ La Stejar”);faza ultima Balintesti-Garbovat,sta la baza primului nivel al culturii Noua. Fazele de sfarsit ale primei perioade (Ib-Ia) sunt contemporane mormintelor regale de la Mycene,datare intemeiata pe obiecte de podoaba (inele de bucla,coliere,bratari,perle de sticla rotunde si stelate),pe psaliile de os decorate cu cercuri cu tangent si linie in val cu bucla rotunjita,pe sagetile de cremene si pe ritualurile de inmormantare.

Cateva observatii asupra culturii Monteoru[2]

  Câteva cuvinte trebuiesc spuse si despre ultima parte a evolutiei culturii Monteoru. În aceasta privinta exista în principal doua puncte de vedere. Conform celui mai vechi, etapa finala a culturii Monteoru este reprezentata de "faza Balintesti-Gârbovat" definita pe baza cimitirului de la Balintesti-Cioinagi si a nivelului inferior din salasul de la Gârbovat. Alti specialisti considera în schimb ca atât întreaga asezare-salas de la Gârbovat, cât si cimitirul de la Balintesti-Cioinagi apartin culturii Noua. O perspectiva aparte a fost schitata de A. Oancea care, pe lânga "contopirea" fazelor Monteoru IIb si Balintesti-Gârbovat într-una singura, încerca, în principal pe baza unei stratigrafieri orizontale a cimitirului de la Pietroasa Mica, dar si pe prezenta unei specii ceramice decorate cu Besenstrich, sa explice disparitia culturii Monteoru prin aparitia aspectului cultural Petrisoru-Racoviteni pe care îl socotea a fi de origine rasariteana. O examinare critica a opiniilor lui A. Oancea, laolalta cu discutarea unor materiale din ultimul nivel de pe Cetatea 1 de la Naeni-Zanoaga au permis identificarea unui nivel de locuire Monteoru, caracterizat de un repertoriu ceramic specific stilului IIb, dar asociat însa cu serie de elemente de factura Noua - torti supraînaltate cu buton -, apoi cu specia ceramica cu suprafata brazdata de striuri, în acelasi nivel fiind descoperiti si 2 omoplati cu cavitatea glenoida crestata. Conform acestui nou punct de vedere, cimitirul de la Balintesti-Cioinagi si asezarea-salas (cenusar) de la Gârbovat, alaturi de altele similare lor, documenteaza începutul culturii Noua în sudul Moldovei, în acelasi timp cu o etapa Monteoru finala existenta doar în zona deluroasa a Munteniei de NE, asa cum poate fi vazut la Naeni-Zanoaga, Berca sau, mai nou, la Cârlomanesti-La arman. Cultura Noua a fost datata traditional "între mijlocul (mai probabil a doua jumatate) a secolului al XIV-lea si mijlocul (eventual a doua jumatate) a secolului al XII-lea î. e. n." . Reexaminarea documentarii arheologice si folosirea unor date radiocarbon, e drept nu prea numeroase pentru descoperiri Noua propriu zise, a dus la modificarea acestei cronologii absolute în sensul unei datari mai timpurii. Pentru grupa Noua exista sase date 14C pentru asezarile de la Mahala si Crasnaleuca care se însiruiesc între 1600 si 1200 BC . Daca proba Bln-1086, cu o deviatie standard de ±100, este oarecum discutabila, celelalte sunt cu totul acceptabile si obliga la o datare mai timpurie a începuturilor culturii Noua, cel putin în jurul anului 1600 a. Chr.

       Rezumând cele expuse deja se poate schita un cadru general pentru cronologia absoluta a culturii Monteoru. Pot fi astfel distinse câteva paliere cronologice, ce nu înseamna câtusi de putin "etape" ale evoluþiei culturii Monteoru, ele fiind doar intervale de timp deduse din relatiile cu mediile învecinate datate cu radiocarbon, dupa cum urmeaza:

       A - 3000 - 2500 BC, reprezinta intervalul în timpul caruia în Subcarpatii din nord-estul Munteniei, la scurta vreme dupa locuiri cu materiale amestecate Cucuteni B/Tripolje târziu si Cernavoda I si, destul de probabil ca pe baza lor, se constituie fenomenul Monteoru cu cea mai veche expresie a sa documentatadeocamdata doar prin nivelele Zanoaga Ia-Ib /faza Monteoru-Zanoaga. În nivelul Zanoaga Ia apar si cioburi cu analogii la Zabala, dar "cultura Zabala" este înca cu totul insuficient documentata.Tot acum la Curbura Carpatilor apar si cele dintâi morminte cu ciste din piatra, unele cu vase Zimnicea sau cu elemente de legatura cu înmormântarile Jamnaja. Foarte probabil acum se constituise si grupa Glina care, la scurta vreme, cedeaza zona de câmpie înalta a Munteniei, spre est în favoarea comunitatilor monteorene cu ceramica de stil Ic4-1/Zanoaga IIa-b, iar spre nord lasa loc grupului Dâmbovita-Muscel cu morminte în ciste. În aria Monteoru deja constituita si în extensie, cum par a dovedi descoperirile Edinet, apar deja elemente de legatura cu mediile Katakombnaja din est. Un moment urmator pare a fi marcat de contacte cu mediile Schneckenberg, documentat prin materialele considerate de acest fel din nivelul Ic4-2 de la Sarata Monteoru si, eventual, aparitia askoilor, cum este cel de la Naeni-Colarea.. Am amintit analogiile la Ezero sau Kastanas, pentru castroanele cu buzele decorate cu nervuri, torti false sau ornamentale, orificii etc. La prima vedere trimiterea la nivelul 24 de la Kastanas ar indica o datare foarte târzie pe la circa 2000 a. Chr., conform datei 14C pentru acest strat.Cronologia absoluta pentru stratul 24 de la Kastanas cred ca mai trebuie revazuta, caci continutul sau specific Helladicului timpuriu nu poate fi în nici un caz datat la o vreme corespunzatoare perioadei Reinecke Bz A1.

       B - 2500 - 2200 BC, este intervalul în care, în cadrul culturii Monteoru, este definitivata o schimbare importanta reprezentata prin aparitia decorului imprimat în pasta. În ce masura stilul Ic4-3 poate fi plasat dupa 2500 a. Chr. sau înainte, este o problema ce nu poate fi rezolvata decât prin publicarea unor complexe clare care sa si marcheze diferentele fata de stilul/faza Ic3, nu totdeauna clare, o analiza doar pe criterii stilistico-tipologice si pe loturi de materiale selectate nefiind suficienta. În aceasta vreme se continua obiceiul depunerii mormintelor în ciste din piatra concomitent cu aparitia în mediu Monteoru la Cândesti a celor cu catacomba, cele mai multe în faza Ic3, obiceiul mai fiind practicat si în faza urmatoare Ic2. Pentru unele dintre ele am vazut ca pot fi legate de fenomenul Mnogovalikovaja. În acest interval se pot plasa acum foarte bine si cele doua date 14C de la Sarata Monteoru, care astfel nu mai sunt atât de emotionante, iar contradictia dintre ele poate fi usor explicata, prin materialul avut la dispozitie pentru cele doua probe, si rezolvata prin completarea seriei, caci nu se pune problema contestarii succesiunii startigrafice înregistrate în asezare.

       C - 2200 - 1900 BC. Un mormânt de inhumaþie descoperit recent la Cârlomanesti-La arman, care pe baza unei cesti cu doua torti apartine stilului Ic1, a putut fi datat imediat dupa 2200 a. Chr. pe baza inventarului metalic - un Ösenhalsring, un inel de bucla un fragment de bratara -, el constituind astfel limita superioara a "palierului" . La începutul acestui interval evolueaza ceea ce obisnuit se numesc "fazele" Ic1 - Ib ale culturii Monteoru, durata lor fiind apreciata ca foarte scurta. Lor le urmeaza faza Ia, una dintre cele mai îndelungate ale culturii cu care se încheie ceea ce traditional se considera a fi prima parte a acesteia. Cel putin dupa unele inventare funerare din cimitirul 4 de la Sarata Monteoru si faza/stilul IIa poate fi plasata în a doua parte a acestui interval ce corespunde perioadelor Bz A1 si A2. Relatiile cu aria Mnogovalikovaja se continua de-a lungul întregului interval. Dupa A. Vulpe pe la 2300-2200 a.Chr. începe perioada mijlocie a epocii bronzului în România, dar, daca consideram la fel cu autorul citat ca perioada mijlocie se caracterizeaza prin constituirea unor culturi mai bine definite, în primul rând a culturii Monteoru, documentarea la zi ne obligam sa împingem limita superioara a bronzului mijlociu dincolo de 2300 a.Chr., cea mai probabila data fiind, dupa opinia mea, în jur de 2500 a.Chr.

       D - 1900 - 1700/1600 BC. Cel putin în prima parte a acestei perioade de timp este de presupus o continuare a "fazei" IIa. Daca tinem seama de separarea fazei IIb  pe doua nivele, asa cum s-a stabilit la Cândesti, cel puþin începutul sau, macar prin piesele din inventarele funerare ce-i sunt atribuite - printre altele si un "breloc din os (asa zisa catarama)" , se poate plasa foarte bine în a doua jumatate a acestui interval, "brelocul" dovedind o continuare a relatiilor cu mediul Mnogovalikovaja.

       E - 1600 BC - ? , pentru cultura Monteoru trebuiesc avute în vedere descoperirile de felul celor din ultimul nivel de la Naeni-Zanoaga - Cetatea 1 - si aria pe care sunt raspândite. Aceasta ultima manifestare monteoreana este contemporana cu prima etapa a culturii Noua, a carei constituire în jurul datei 1600 BC este demonstrata asa cum am vazut de recentele date radiocarbon. Daca debutul locuirilor monteorene târzii din zona de dealuri a Munteniei poate fi astfel schitat, care va fi fost durata lor în timp este mai greu de spus. Nu se cunoaste deocamdata un mediu cultural caruia sa-i poata fi atribuite depozitele de la Drajna, Olteni sau Straosti din ale caror continuturi fac parte piese cu analogii în aria Noua. Nu exista argumente solide pentru a exclude apartenenta lor la locuirile monteorene târzii din zona, cum nu exista nici împotriva, astfel ca posibilitatea trebuie avuta în vedere si confirmata sau infirmata prin noi descoperiri. Dupa A. Vulpe constituirea complexului Noua-Sabatinovka constituie una dintre caracteristicile perioadei târzii a epocii bronzului, pe care o vede ca începând în jur de 1500 a.Chr. Indiscutabil complexul amintit caracterizeaza bronzul târziu dela nord de Dunare, dar noile date radiocarbon impun asa cum am vazut, situarea pragului superior al perioadei la cel putin 1600 a.Chr., ceea ce corespunde si cu constituirea civilizatiei miceniene.

---

[1] Enciclopedia Arheologiei si Istoriei vechi a Romaniei,vol MQ,pag 102-104, coord.Constantin Preda,Ed.Enciclopedica,2000.

[2] Cateva observatii asupra culturii, Monteoru-Ion Motzoi Chicideanu