Grupul
Ferigile-Bersesti.
Ferigile,sat inglobat in com.Costesti (jud.Valcea),localitate eponima pentru
grupul Ferigile din hallstattul tarziu. Pe terenul cuprins intre vaile Bistrita
si Costesti a fost identificata o necropola,in cadrul careia s-au cercetat 149
tumuli de mici dimensiuni,cu cca.200 morminte sigure,toate de incineratie. La
1,5 km N de acesta s-a identificat un grup de morminte plane ,constituite din
gropi ce contineau,in cateva cazuri,in afara de ceramica,si oase calcinate.
Movilele necropolei tumulare sunt grupate in palcuri apropiate,fapt ce
oglindeste structura sociala a comunitatii respective. In momentul descoperirii
toti tumulii erau puternic aplatizati,multi fiind partial sau chiar in cea mai
mare parte afectati de lucrarile agricole. Tumulii sunt constituiti dintr-un
invelis de bolovani de piatra de rau ,dispusi pe unul sau mai multe
randuri,acoperind mormantul propriu-zis.Este posibil ca mantaua de bolovani sa
fi fost acoperita cu un strat de pamant care in timp s-a nivelat. Diametrul
tumulilor mai mari este in jur de 6 m,rar mai mult,al celor mici de 3-4 m si
chiar mai putin. Oasele au fost depuse fie direct pe sol,fie intr-o urna.
Analizarea antropologica a resturilor osoase cremate a stabilit ca o mare parte
dintre morminte apartin unor copii sau adolescenti (faptul ramane sa fie totusi
verificat).Inventarul mormintelor din necropola tumulara,deosebit de bogat,este
alcatuit din ceramica,arme si,mai rar,podoabe. Ceramica este neobisnuit de
numeroasa si variata pentru vremea respectiva. Desi in aproape in intregime
fragmentara-cea mai mare parte a vaselor fusesera sparte la rug,in morminte
depunandu-se doar o parte a fragmentelor-s-au identificat cca.1570 de vase. In
unele morminte s-au gasit resturi din peste 50 de vase,iar numarul obisnuit al
pieselor ceramice dintr-un mormant variaza intre 10 si 20. In afara formelor
specifice Hallstatului tarziu carpato-dunarean,la Ferigile s-au gasit strachini
evazate,decorate in interior cu caneluri si linii in relief dispuse in motive
geometrice sau alcatuind spirale. Se remarca cestile decorate tot cu astfel de
motive si pe a caror toarta se afla un buton discoidal sau o protoma zoomorfa.
Ornamentele spiralice se gasesc reprezentate si pe cani sau pe vase mari
pantecoase. Armamentul,exclusiv din fier,era alcatuit din topoare de lupta cu
doua taisuri (bipene),mai rar de tip ciocan,varfuri de lanci,cutite de
lupta,spade scurte de tip akinakes si
varfuri de sageti de o forma singulara,din placa de fier triunghiulara,amintind
de forma sagetilor din silex..Zabalele din fier descoperite in morminte indica
17 calareti din 52 luptatori siguri.Mai rare,podoabele reprezinta tipurile
caracteristice epocii:piese de centura din bronz ajurate,lanturi spiralice din
bronz (saltaleone),fibule din bronz
si fier cu picior triunghiular,in forma de scut beotic si alte tipuri,bratari
de bronz,verigi de fier,margele de sticla,din fier si bronz,rar din pasta
caolinoasa.Deoarece podoabe s-au aflat si in morminte de lupatori,inventarele
specific feminine sunt foarte putine la numar;se poate cel mult presupune ca
multe dintre numeroasele morminte alcatuite numai din inventar ceramic sa fi fost feminine.
Data fiind varietatea inventarului,evolutia in timp a necropolei tumulare apare
destul de bine conturata pe parcursul atrei faze principale de dezvoltare
,ordinea primelor doua fiind stabilita cu ajutorul stratigrafiei orizontale:in
planul cimitirului se observa clar repartizarea pe zone a anumitor tipuri
ceramice ,de arme sau de podoabe. Din lipsa unor repere suficient de sigure
pentru cronologia absoluta ,prima periodizare propusa ca provizorie in 1967 a
fost revazuta in 1976 pe baza redatarii unor descoperiri din SV Olteniei si din
sudul Peninsulei Balcanice. Utilizandu-se metode
statistico-combinatorii,acordate la stratigrafia orizontala si la structura pe
grupuri de tumuli a necropolei,s-au stabilit urmatoarele faze: Ferigile-Sud
(sec.7 i.Hr) (in principal mijlocul si a doua jumatate); Ferigile-Nord (de la
sfarsitul sec.7 iHr.pana in pragul sec.5 i.Hr); Ferigile III (sec.5 i.Hr). In
prima faza sunt inca evidente elemente ale ceramicii hallstattiene mijlocii
(cultura Basarabi),asociate cu elemente culturale sud vest si vest balcanice
sau est-alpine. In faza Ferigile-Nord se fac resimtite influentele
rasaritene,din aria scitilor nord-pontici,ce se intensifica in special in a
doua jum.a sec.6 iHr;in aceasta faza se situeaza cele patru akinakes –uri descoperite la Ferigile.
In ultima faza (Ferigile III) influentele exercitate din zona Dunarii de Jos
devin predominante,fapt observat atat in tipurile de vase ce imita forme
lucrate la roata ,cat si in tipurile de inmormantari.Bogatia si varietatea
formelor de inventar,posibilitatea periodizarii lor pe o durata apreciabila,fac
din necropola tumulara de la Ferigile cel mai important reazem al sistemului
cronologic al Hallstatului tarziu din spatiul carpato-dunarea..Cercetarea
aproape integrala a monumentului respectiv este o sursa pentru studiul
structurii sociale a triburilor din
Subcarpatii meridionali,in special,si din aria nord-tracica, in general. In
acelasi timp,incrucisarea influentelor culturale din diferite directii pe
parcursul dezvoltarii cimitirului oglindeste orientarea triburilor din
Subcarpati spre diversele centre de influenta culturala,ceea ce ,in ultima
instanta,poate fi interpretat si ca un fenomen de influenta politica. Data
influentelor culturale scitice coincide cu cea a apogeului puterii politice a
scitilor nord-pontici,iar aparitia si cresterea puterii odrise la sud de
Dunare,dupa 470 i.Hr.,corespunde si intensificarii influentelor culturale din
aceasta directie.Importanta descoperirilor de la Ferigile rezida si in
dovedirea unei continuitati de viata ,reflectata in formele culturii materiale
si spirituale a mai bine de doua secole din dezvoltarea triburilor geto-dacice
din Subcarpatii meridionali.
Barsesti- comuna in jud.Vrancea ,unde a
fost cercetata o necropola tumulara de incineratie din perioada tarzie si prima
epoca a fierului (Hallstatt D,650-500 iHr).Cenusa mortilor si inventarul
funerar (vase,arme,podoabe) erau depuse direct pe suprafata solului,deasupra
ridicandu-se o movila din pamant si pietre.Printre vasele din morminte,specific
Hallstattului D,s-au gasit doua strachini cenusii lucrate la roata.Este prima
aparitie de acest fel intr-un mediu hallstattian.Au mai fost gasite pumnale de
tip scitic (akinakes) si topoare de
fier,varfuri de sageti,o aplica cruciforma si fibule de bronz,precum si perle
de sticla.Unele obiecte de metal arata clar influenta sciatica.Pe baza
inventarului funerar s-au putut deosebi in necropola de la Barsesti doua etape
de inmormantari corespunzatoare primelor doua faze ale grupului cultural
Ferigile. Grupul Barsesti,grup cultural getic din Hallstattul tarziu definit pe
baza descoperirilor din necropola de la Barsesti specific zonei deluroase de la
curbura Muntilor Carpati.A cuprins insa un spatiu mai mare de la Dunarea de Jos
fiind documentat si in Dobrogea.Grupul Barsesti prezinta elemente comune
(rit,ritualuri,inventar) cu grupul Ferigile din regiunea subcarpatica a
Munteniei si Olteniei,grup definit pe baza descoperirilor din necropola
tumulara de la Ferigile (jud.Valcea),avand un fond genetic comun respectiv
cultura Basarabi din Hallstattul mijlociu.
Grupul Ferigile-Barsesti –grup cultural
din Hallstattul tarziu,caracterizat mai ales prin descoperiri funerare,analoage
celor din cimitirul tumular de la Ferigile.Aria de raspandire cuprinde zona de
dealuri si depresiuni subcarpatice din Oltenia si Muntenia,din Gorj pana in
bazinul Buzaului (in sens mai larg se poate afirma ca intreaga platform getica
din N Campiei Romane a fost locuita de purtatorii culturii
Ferigile).Descoperiri de tip Ferigile au fost semnalate si in zona muntoasa si
deluroasa a Banatului (Brebu si Remetea Poganici)si este posibil ca si
versantii nordici ai Carpatilor Meridionali sa se cuprinda in aria aceluiasi
grup.Printre descoperirile de tip Ferigile mai importante sunt cele din valea
Topologului (Tigveni,Cepari,Rudeni) si de la Curtea de Arges,unde au fost
identificate necropole care ,prin bogatia inventarului,se apropie de cea
eponima si care au permis observatii de mare importanta pentru nuantarea
periodizarii si cronologiei absolute a grupului Ferigile (in special Tigveni si
Cepari). Alte necropole de tip Ferigile au fost cercetate in jud.Gorj
(Alimpesti),Valcea (Teiu,Titesti,Valcele),Dambovita (Odobesti),Prahova
(Ploiesti,Budureasca),Buzau (Naieni).Mult mai putin cunoscute raman asezarile.
Urme de locuire au fost cercetate la Govora-´Poieni” si cu totul incidental in
alte parti.Nu s-au identificat asezari concentrate sau cetati (de observat
totusi ca descoperirile de tip Ferigile de la Remetea Poganici provin dintr-o
asezare intarita,dar stadiul cercetarilor este inca prea lacunar pentru a
preciza daca acolo este vorba de prezenta grupului Ferigile ca atare sau doar
de materiale de tip Ferigile.O situatie asemanatoare se constata si in marea
sezare de la Gradina na Bosutu din Serbia,unde,in nivelurile ce suprapun
asezarea de tip Basarabi,a aparut multa ceramica cu analogii in grupul
Ferigile).Deocamdata este de presupus ca asezarile din aria subcarpatica erau
mai ales de tip rasfirat,situate pe culmile dealurilor (necropolele au fost
identificate pana acum numai pe vai),de aceea si descoperirea lor este inca la
voia intamplarii.Pe de alta parte,este de asteptat ca materialul ceramic din
asezari sa fie mult mai putin variat decat cel descoperit in necropole-putinele
locuiri cercetate indica inca de pe acum acest fapt-si,ca o
consecinta,criteriile de definire ale grupului Ferigile,intemeiate pe
descoperirile funerare,sa nu mai para atat de clare in asezari. In acest sens
apare firesc ca aria constituita din o serie de grupuri culturale cu trasaturi
inrudite,cunoscute aproape exclusiv din cercetarea necropolelor,arie din care
fac parte grupurile Ferigile,Barsesti,Zimnicea-Canlia,Dobrina-Ravna,intr-un
cuvant bazinul Dunarii de Jos,sa alcatuiasca teritoriul in care si-au desfasurat activitatea
triburile getice,atestate in sec.5 i.Hr.doar la S de Dunare,dar mai tarziu in
toata aceasta mare zona. In cuprinsul ariei grupului Ferigile s-au identificat
o serie de descoperiri puse in legatura cu cultul.Este vorba de descoperirile
de tip Bistrita (jud.Valcea) constand din cate o groapa in care se depunea o
vatra portativa si numeroase vase intregi sau fragmentare puternic arse secundar.In
aria Ferigile numarul descoperirilor de acest tip este redus (trei),dar astfel
de gropi au fost semnalate si spre sud de aria propriu-zisa a grupului
Ferigile(Balanesti,jud.Olt).Este vorba foarte probabil de un fenomen mai
general a carui semnificatie,cu siguranta de ordin cultic,nu poate fi inca
precizata.Cronologia grupului Ferigile se intemeiaza in principal pe cea a
cimitirului eponim.Cele trei faze mari de dezvoltare au fost surprinse,partial
sau integral,si in evolutia celorlalte necropole.Pe valea Topologului s-a putut
preciza mai bine ultima faza (Ferigile III),dovedindu-se indiscutabil atat
derivarea ei din faza anterioara (Ferigile-Nord) ,cat si bogatia inventarelor
,fapt ce nu reiesea atat de limpede in statiunea eponima.In ansamblul lui,
grupul Ferigile urmeaza in timp dupa cultura Basarabi. Afirmatia se intemeiaza
in principal pe periodizarea necropolelor din SV Olteniei(Balta Verde si
Basarabi,mai vechi decat Gogosu,aceasta din urma fiind contemporana cu cea mai
veche faza de la Ferigile) si este confirmata de stratigrafia de la Gradina na
Bosutu (Vasica),unde elemente ale celei mai vechi faze Ferigile apar in stratul
ce suprapune locuirea de tip Basarabi.De altfel,toate elementele de datare
absoluta si relativa (arme,fibule,podoabe etc.)din grupul Ferigile reprezinta
tipuri mai recente decat cele ale perioadei Basarabi.Relatia genetica a
grupului Ferigile cu cultura Basarabi este evidenta in formele si decorul
ceramicii celei mai vechi faze de la Ferigile,desi in aria de raspandire propriu-zisa
a grupului Ferigile nu s-au identificat inca descoperiri specific culturii
Basarabi. Aria grupului Ferigile se circumscrie insa in totalitatea ei in aria
culturii Basarabi,iar lipsa in zona subcarpatica a descoperirilor de tip
Basarabi se explica prin foarte slaba locuire a acestei zone in Hallstattul
mijlociu. Acest fapt a dus la formularea ipotezei potrivit careia o parte a
populatiei din Campia Romana a fost nevoita sa se stramute la sfarsitul
Hallstattului mijlociu (in prima jum. A sec.7 i.Hr. sau pe la mijlocul acestui
veac) in zona mai ferita a Subcarpatilor meridionali.Fenomenul,care se
evidentiaza in mod complementar si prin constatarea unei depopulari foarte
accentuate a zonelor de ses din S Munteniei si Olteniei,exact in aceeasi vreme ,a
fost pus in legatura cu framantarile dintre sciti si cimmerieni in stepele
nord- pontice si cu presiunile rezultate si exercitate din diferitele directii
si care au facut viata in Campia Dunarii mai putin sigura. In
concluzie,purtatorii grupului Ferigile sunt triburi geto-dacice strans
inrudite,prin cultura materiala si spirituala,cu cele de la Dunarea de Jos si
din zona dintre Dunare si Balcani.
Enciclopedia
arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, Ed.Enciclopedica,vol.D-L,pag.130-133;
vol A-C ,pag.186. coord.stiintific Constantin Preda
