Culturi ceramice pe teritoriul Romaniei (6000 i.Hr-1000 .iHr)
Omul si mediul
sau, dupa 6000 ien.
Pe
o harta a culturilor timpurii neolitice ,Dobrogea si o centura ingusta a
estului si sudului Munteniei nu apare
nimic.Si asta datorita unui fenomen geografic-o faza transgresiva
,stratigrafica si paleontologica a Marii Negre,numita “New Black Sea” sau
“Transgresie Neolitica”,cand marea a fost cu cinci metri mai inalta decat in
prezent si acoperea nordul Dobrogei. Asta a afectat nivelul Dunarii,posibil
pana la jonctiunea cu Oltul si ceilati tributari din zona,ce facea imposibila
locuirea in acele zone. Pe de alta parte,dovezi arheologice sugereaza ca faza transgresiva a incetat in
mileniul V ien,din moment ce conditiile geografice erau prielnice pentru ca
purtatorii culturii Hamangia sa se aseze aici in aprox.4500 ien.
In celelalte parti ale Romaniei geomorfologia
pare sa se fi stabilizat suficient pentru a permite o dezvoltare a vegetatiei
care este destul de similara cu cea de astazi.
Neoliticul timpuriu ar trebui plasat intre a
doua jumatate a mileniului VI si primele secole ale mileniului V ien., Neoliticul dezvoltat ,aprox.
in al doilea si al treilea sfert al mileniului V ien, si Eneoliticul intre ultimile doua-trei secole ale mileniului
V si primele secole ale mileniului III ien. Fara sa conteze numele, Eneolitic
sau Kupferzeit,nu putem impartasi opinia prof.Muller-Karpe ca perioada de
incepere ar fi 2700 ien deoarece aceasta este chiar data ce marcheaza sfarsitul
Eneoliticului si inceperea tranzitiei catre Epoca Bronzului.
Culturile din Romania pot fi clasificate in urmatoarele trei mari subdiviziuni ale
Neo-Eneoliticului:
1.Grupul
Gura
Baciului-Carcea, cultura Starcevo-Cris si cultura ceramicii liniare (vechi)
apartin Neoliticului timpuriu,
2.Noliticului dezvoltat este reprezentat de culturile
Vinca-Turdas (incluzand faza C1), Dudesti,ceramica liniara cu note
muzicale, Tisa si primele faze ale culturilor
Boian,Vadastra,Hamangia, si Precucuteni
3.Eneoliticul cuprinde fazele
finale ale culturilor Boian,Vadastra,Hamangia si Precucuteni si
culturile Petresti,Gumelnita,Cucuteni,Salcuta,Tiszapolgar-Romanesti,Bodrogkeresztur-Gornesti
si Cernavoda I.
Cele mai reprezentative culturi ale zonei
carpato-danubiene pot fi clasificate in cateva grupe:
1.Prima
,apartinand marelui grup al culturilor neolitice cu ceramica pictata din estul zonei mediterano-anatoliene si include grupul Gura Baciului-Carcea si cultura
Starcevo-Cris,
2.A
doua grupa include culturile cu ceramica predominant gri-neagra decorata cu benzi
umplute cu puncte incizate (culturile Vinca-Turdas si Dudesti)
la care cultura Hamangia ar putea fi adaugata.Purtatorii acestor trei
culturi au venit din sud est pe diferite rute.
3.A
treia grupa compusa din culturile Est Slovace si ceramicii liniare cu
note muzicale.
4.
A patra grupa cuprinde toate culturile care s-au dezvoltat pe teritoriul actual
al Romaniei, in care cultura Cernavoda I are un loc
special deoarece apartine unui grup de ceramica decorata cu snur originara din stepele nord pontice.
Un rol decisiv l-a jucat la inceput influxul de populatii
dinspre sud,avand direct sau indirect legaturi cu Asia Mica si estul
mediteranei. Grupul Gura Baciului-Carcea a fost urmat de culturile Starcevo-Cris,
Vinca,Dudesti si Hamangia. Inainte de declinul culturii Starcevo-Cris a aparut o
penetratie marginala in vestul Crisanei a culturii liniare est slovace
(Alfold-Linienbandkeramik) care in Romania este numita cultura
Ciumesti. Un alt aspect strict marginal (dar mult mai tarziu) in Crisana si Banat este legat de grupul
Szakalhat din estul Ungariei.
Triburile purtatoare ale culturii
ceramicii liniare cu note muzicale venind din Slovacia au patruns in
nordul si centrul Moldovei in timpul dezvoltarii culturilor Vinca si Dudesti.
Cultura
Tisa a nord-estului Ungariei s-a raspandit in regiunile vestice, adica
Banat si Crisana,si un grup purtator al ceramicii pictate est slovace a ajuns in centrul Transilvaniei si e
posibil sa fi pus bazele culturii Petresti. Materiale
apartinand culturii Bukk au fost descoperite in zonele vestice mai sus
amintite.Mai tarziu, zona de vest-nord-vest
a fost parte in zona de formare a culturilor Tiszapolgar si
Bodrogkeresztur(=Tisa II-III) care mai tarziu s-au raspandit in sud
estul Transilvaniei.
Prima penetrare dinspre est ,care a dat
nastere culturii Cernavoda I , dateaza doar de la sfarsitul
eneoliticului, dar elemente sporadice estice (originare din aria culturii
Sredny Stog II la est de Nipru) aparusera deja la est de Nistru in aria
culturii
Cucuteni-Tripolye. Diferite grupuri de populatii ,si deasemenea cele
mai multe impulsuri culturale,au venit dinspre sud si vest. Penetratia estica a
aparut doar la sfarsitul eneoliticului
,si aceea, initial, de origine
nordica chiar mai tarziu. Si nu exista dovezi ca purtatori ai culturii
Bug-Dniester au intrat in
nord-estul Moldovei la inceputul neoliticului.
Opinia generala este ca primele comunitati
neolitice duceau o viata semi-sedentara,dar faptul ca cele mai vechi asezari
aveau un numar mic de locuitori si care ,ca urmare,nu aveau nevoie de mult
pamant pentru agricultura , contrazice opinia. De fapt,doua sau mai multe
niveluri ale aceeasi culturi au fost descoperite intr-un numar destul de mare de asezari
neolitice timpurii,ceea ce e dovada de adevarat sedentariat. Si mult mai multe
asezari din fiecare faza ar fi fost descoperite ,daca locuitorii lor s-ar fi mutat la fiecare cativa ani.
Diferite culturi au difuzat peste destul
de diferite zone,multe s-au extins pe ambele parti ale Carpatilor. Se presupune
ca grupul
Gura Baciului-Carcea doar s-ar fi intins pe partea de vest si centrala
a Romaniei, dar zonele altor culturi erau exact delimitate. Astfel, cultura
Starcevo-Cris a fost identificata pe cea mai mare parte a teritoriului
tarii,exceptand zonele de munte,nordul si nord-vestul Romaniei,sud-estul
Munteniei si Dobrogea ,si a fost cea mai intinsa cultura a Neo-Eneoliticului
din zona Romaniei. Absenta vestigiilor neolitice timpurii din Dobrogea si sud-estul
Munteniei se datoreaza transgresiunii neolitice.
Cultura Vinca-Turdas e gasita doar
in sud-vestul Olteniei,Banat si centrul Transilvaniei. Cultura ceramicii liniare est slovace si cultura Tisa s-au extins pe zone limitate in
vest-nord-vestul Romaniei, si cultura
ceramicii liniare cu note muzicale prevala in zona estica extra
Carpatica si parti ale estului si centrului Transilvaniei,ca de altfel si in
partea centrala si de nord est a Munteniei. Cultura Dudesti a
fost limitata la o zona mica in sudul
Romaniei si cultura Hamangia doar in Dobrogea. Cultura Precucuteni este
caracteristica sud estului Transilvaniei si Moldovei,desi apoi s-a extins spre est. Cateva culturi eneolitice s-au
intins pe suprafete mari. Cultura Gumelnita acoperea aproape
intreaga Muntenie,sud estul Moldovei si Dobrogea ,si aproape intreaga jumatate
estica a Bulgariei, ajungand pana la Egee in sud. Cultura Salcuta s-a
intins in Oltenia,putin in vestul Munteniei ,in parti ale Banatului si
deasemenea in sudul Dunarii,in nord-vestul Bulgariei(Krivodol) si nord estul
Iugoslaviei (Bubani). Cultura Cucuteni acoperea intreaga
zona a culturii Precucuteni,extinzandu-se pana la Nipru (Tripolyie).
Ceramica a fost lucrata la mana pana la mijlocului
mileniului I ien. Erau folosite trei paste:
1.
Rudimentara,rugoasa din lut cu degresant ca pleava si paie in
neoliticul timpuriu si dezvoltat si cu resturi de ceramica pisata mai tarziu,
2.
Intermediara-cu pasta mai atent pregatita ,uneori cu slip
3.
Fina,uneori chiar foarte fina- cu slip ars.
Aceasta reprezinta doar o generalizare , deoarece multe culturi
neo-eneolitice aveau fiecare tehnicile lor.
Ornamentatia (pictura ,in
relief,incizie,excizie,imprimare) este in principal geometrica,foarte des
formand benzi,ceea ce nu insemana,oricum,ca toate erau de tip “bandkeramik”. S-au
gasit si reprezentari zoo si antropomorfe pe vase.
Relatiile de schimb cu estul
Mediteranei au fost continuate de populatiile care venisera din acea
zona,dovada ,printre altele,ornamentele facute din scoici mediteraneene si
chiar obiecte facute in regiunile sudice
si gasite in asezari si morminte. Aceste relatii au continuat si in Eneolitic cand
forme ceramice tipice sudului
(askoi,etc) au aparut pentru prima data.
Inhumarea a fost singurul rit de
inmormantare practicat de-a lungul Neo-Eneoliticului. Incineratia a aparut
pentru prima data in perioada de tranzitie catre Epoca Bronzului. In cele mai
vechi morminte neolitice (Gura Baciului) mortii erau ingropati intr-o pozitie
chircita,un ritual ce a persistat pana in Eneolitic,alaturi de ingroparea
mortilor in pozitie intinsa. Mormintele,cele mai multe izolate,erau situate ori
in asezare sau in vecinatatea sa,dar si cimitire la marginea asezarilor au fost
descoperite: foarte mari, la Cernica (Cultura Boian-Bolintineanu),
Cernavoda (cultura Hamangia) si Brailita (cultura Cernavoda I)-primele
doua printre cele mai mari din
Europa-dar si mai mici, la Radovanu (sfarsitul culturii Boian),Boian (culturile
Boian si Gumelnita).In multe din ele, scheletele erau intinse pe
spate,exceptie facand cateva la Cernica, unde erau cu fata in jos sau pe o
parte,dar si ingroparea in pozitie chircita a persistat (Boian,etc). La
Brailita,toti mortii au fost acoperiti cu ocru rosu. Multe ofrande au fost
gasite in morminte la Cernavoda( vase,figurine,unelte),mai putine la Cernica si
niciunele la Brailita.
Copiii erau des ingropati sub locuinte. Multe schelete de
copii ,in pozitie chircita,au fost descoperite sub si intre locuintele
nivelului Boian la Glina,ca de altfel si sub locuintele de nivel Gumelnita A2
la Cascioarele. La ultimul site ,toate scheletele erau orientate exact in
aceeasi directie-verificata cu compasul-ceea ce indica ca timpul ingroparii era
fixat in concordanta cu pozitia soarelui.
Sunt si culturi Neo-Eneolitice in a caror areal nu au fost descoperite nici cimitire si nici morminte izolate,poate
ca rezultat al unor evenimente accidentale. Absenta mormintelor in cultura
Cucuteni a dus la ipoteza ca mortii era asezati in copaci pentru a
putrezi si a fi mancati de pasari;totusi un mormant de inhumatie a fost
descoperit intr-o asezare Tripolyana a acestui complex cultural si inmormantari
de o natura magica (ritualica) au fost descoperite la Traian-morminte continand
doar parti de cadavre sau un singur craniu, intr-o mare diversitate de
ceramica. Asta sugereaza ca populatia cucuteniana isi ingropa mortii.
Cranii izolate,acoperite cu ocru sau
nu,au fost deasemenea descoperite in asezari, ingropate sub locuinta ori aproape de vetre,un obicei inradacinat in
Asia de Vest si practicat chiar si in
Paleolitic.
Figurinele
Neo-Eneoliticului sud est european NU sunt derivate din sculptura paleolitica,deoarece asemenea
sculpturi nu au fost gasite in zona. Si mai mult,multe din figurinele
Neo-Eneolitice au prototipuri in Asia de Vest ;o simpla privire catre statuile
din Hamangia ,de exemplu,imediat iti aduce aminte de cele de la Hacilar. Cele
mai numeroase sunt figurinele de lut;sunt cunoscute si figurine de os in alte
culturi (in special Gumelnita);cele de marmura doar cateva ca numar. Aproape
fiecare cultura are tipul ei mai mult sau mai putin schematic sau naturalist.
Decorarea figurinelor antropomorfice (in principal incizate,dar uneori
deasemenea pictate) se considera a reprezenta tatuaje sau imbracaminte;amandoua
interpretarile sunt probabil adevarate,depinde de caz.
Cea mai veche cultura neolitica, grupul
Gura Baciului-Carcea, este caracterizata de ceramica
bicroma,vopsita inainte de ardere, de tip
Proto
Sesklo si de unelte microlitice ,facute in special din obsidian ,adus
probabil din sud. Au fost descoperite si fragmente de figurine din lut si
piatra ,dar asa numitele “capete de piatra” care au fost comparate cu
sculpturile de la Lepenski Vir sunt doar simple pietricele la care omul nu
intervenit cu nimic. Bratara de scoici si valva de Cadium sunt evident de
origine sudica. Purtatorii acestei culturi ar putea fi venit din
Tessalia,parasindu-si zona nativa intr-o etapa timpurie a culturii Proto Sesklo
(existand analogii cu Otzaki Magula si Argissa).
A doua cea mai veche
cultura este Starcevo-Cris. Desi des mentionate ca doua culturi relationate,
Starcevo si Cris,e doar o cultura,cele mai specifice elemente ( ca de pilda ceramica policroma vopsita inainte de ardere cu decor romburi si bob de grau,altare mici cu trei
picioare) gasite in aproape toate
zonele in care s-a extins. Starcevo-Cris este
contemporana cu faza Proto Sesklo si
inceputul culturii Sesklo in Grecia,
Karanovo I in Bulgaria si,evident, cultura Starcevo in Iugoslavia.
Asezarile din Moldova (Valea Lupului) dateaza dintr-o perioada mai tarzie, iar
asezari Starcevo I au fost descoperite doar in Banat. Ultima faza (IV) a Banatului
este contemporana cu faza Vinca A ( in Iugoslavia), iar in Transilvania si
Moldova se sfarseste odata cu sosirea ceramicii liniare cu note muzicale.
Asimilarea populatiilor pre-neolitice a
continuat (multe microlite de cremene si obsidian de traditie Tardenoisiana)
,in timp ce contactele cu populatiile est mediteraneene sunt documentate prin descoperiri ca de pilda
: secera din coarne de cerb ,cu dinti de
cremene (la Valea Raii) de tipul
cunoscut in Bulgaria (Karanovo I) si in Orientul Apropiat; multe figurine
antropomorfice si
zoomorfice,reprezentari care apar pe ceramica din ultima faza, pintandere de
lut cu motive unghiulare si in zig-zag (analogii perfecte cu Grecia si
Anatolia) si “bijuterii” din scoici
Spondylus si Tridacna.
Venind
tot dinpre sud pe aceeasi ruta, triburile apartinand culturii Vinca au sosit
la nord de Dunare in ultima faza a culturii Starcevo-Cris.;au ocupat
Banatul si jumatatea vestica a Olteniei si au avansat pe raul Mures pana in
centrul Transilvaniei. Ca rezultat al importantelor descoperiri facute pe valea
Muresului (Turdas) a fost numita cultura Vinca-Turdas ,dar nu exista
nicio cultura independenta Turdas. Timpul penetrarii este indicat de analogiile
cu Sesklo III a Tessaliei,Karanovo II-III si Veselinovo din Bulgaria,cu Vrsnik
II-III si sfarsitul Starcevo in Iugoslavia. Unele datari radiocarbon din
Iugoslavia ,si din similaritatile mentionate mai sus , plaseaza cultura
Vinca-Turdas intre prima jumatate a
mileniului V ien si primele secole ale mileniului IV ien. Arheologii care nu
accepta datarea cu radiocarbon pretind
ca cultura Vinca a inceput doar dupa 3000 ien pe baza analogiilor cu ceramica
anatoliana timpurie a Epocii Bronzului. Tablitele “pictograme” gasite la
Tartaria,potrivit descoperitorului, in nivelui Vinca Turdas a asezarii,sunt
citate pentru coborarea datarii . Oricum, e mai sigur ca ele apartin unui nivel mai tarziu (a culturii Cotofeni,datata
mileniul III ien) si au alunecat in groapa in care au fost gasite, printr-un
tunel sapat de un animal,asemanatoare cu ancora de lut ce este prezenta in asezarile Cotofeni dar
lipsesc in siturile Vinca Turdas.
Fara se se tina cont de datarile
radiocarbon,oricum, cronologia relativa a culturilor a sud estului european si
culturilor romanesti neo-eneolitice ,determinate prin stratigrafie,plaseaza
cultura Vinca Turdas cu mult inaintea mileniului III ien. In lumina
analogiilor dintre Cernavoda III a perioadei de tranzitie si Troia I si faptul
ca Cernavoda I si toate fazele Gumelnita (desigur posterior lui Vinca C1),Vinca
B si C1 ar trebui deasemenea plasate
intre Cernavoda III si Vinca A, nu putem accepta sincronismul bazat pe
similaritatile tipologice dintre Vinca si Gumelnita.
Aici
vom mentiona doar ceramica gri-neagra acoperita cu slip
,decorata cu benzi umplute cu puncte
incizate,vasele canelate ,marcajele
pe fundul multor vase (unele seamana cu
stilizarile zoomorfice),numarul mare de figurine de lut (in special cele “cu
masca”),cateva figurine din piatra si altarele mici cu trei picioare mostenite
de la cultura Starcevo-Cris.
In timpul in care triburile Starcevo-Cris
ocupau mare parte din teritoriul prezent al Romaniei,elemente ale culturii
Est Slovace-Alfold-Ciumesti penetrau in vestul Crisanei,iar in timpul
evolutiei culturii Vinca –Turdas ,cultura Tisa s-a extins spre
vest-nord-vestul zonei si a patruns
,deasemenea,in Banat. Motivele sale incizate tip
tesatura au influentat ornamentarea
vaselor si figurinelor Vinca B-C.
Purtatorii culturii Dudesti a
estului Olteniei si din Muntenia (deasemenea identificati in sudul Dunarii,in
Bulgaria) cel mai probabil au plecat din Anatolia (unde sunt analogii cu Can
Hassan,de pilda) ,au trecut Peninsula Balcanica
aproximativ in timpul in care
triburile Vinca penetrau zona danubiana, au asimilat unele elemente din
Starcevo-Cris si de la ultimii supravietuitori Tardenoisieni ( predilectia
pentru microlite de cremene si obsidian). Analogii cu Karanovo III in
Bulgaria,indica cronologia relativa ,iar elemente gasite deasemenea in cultura
Vinca indreapta atentia catre o origine comuna. Au fost sugerate patru
faze in Oltenia,trei in Muntenia si chiar o cultura mixta Vinca-Dudesti
in zona Jiu.
Decorarea incizata treptat
s-a transformat intr-o decorare excizata in ultima faza,care a fost punctul de
pornire a vaselor excizate a culturilor Vadastra si Boian
(respectiv zonele de vest si est); li s-a dat si caneluri. Figurinele Dudesti
sunt cantitativ si calitativ inferioare culturii
Vinca –Turdas.
Ceramica liniara cu note muzicale
descoperita in nivelul fazei a II-a a asezarii eponime Dudesti reprezinta dovada a contactelor intre cele
doua culturi din care a rezultat o noua sinteza culturala: prima
faza (Bolintineanu) a culturii Boian. Aspectul Suditi din
nord-estul Munteniei,caracterizat,potrivit unor autori,de o combinare a
ceramicii Liniare cu elemente Dudesti (caneluri incrustate cu alb ,vase arse la
temperaturi inalte) a fost discutat intens si unii autori cred ca este derivat din amestecul Liniar cu elemente Boian-
Bolintineanu. Oricum, triburile culturii Liniare au contribuit la
formarea aspectului Suditi si culturii Boian.
Cultura Dudesti a inceput inainte de
4500 ien si pana spre sfarsitul celei de-al treilea sfert al mileniului V ien ,cea de-a doua faza a sa
pare sa fi fost sincrona cu o faza comparativ mai tarzie a ceramicii liniare cu note
muzicale.
Cultura liniara cu note muzicale a
intrat in Romania spre mijlocul
mileniului V ien. Ocolind capatul nordic al muntilor Carpati, a ajuns in
nord-vestul Ucrainei si in Moldova,de unde
a trecut in Transilvania si centrul Munteniei unde a venit in contact cu Dudesti II. A
gasit locuiri a ultimei faze Starcevo-Cris
acolo si ,treptat, a asimilat populatiile,de la care a luat cateva elemente ceramice.
Trasaturile
generale ale culturii liniare cu note muzicale in Romania sunt cele
tipice-desi ceramica este gri,mai degraba decat
gri-inchisa-dar n-au fost gasite ,pana acum,mari asezari de tip
Koln-Lindenthal sau Bilany. Au fost evidentiate doua faze de
dezvoltare;contactul cu Dudesti a avut loc in cea doua si cea mai probabila
interpretare a aspectului Suditi este ca triburile culturii liniare au intrat in Muntenia in doua etape.Datarea
cu radiocarbon (4295+_100 si 4220+_100 ien) sunt disponibile pentru ultimul
aspect al culturii liniare cu note muzicale In Moldova (Tarpesti). Plaseaza
sfarsitul culturii la 4300-4200 ien.
Ultima cultura care a patruns dinspre sud
este cultura
Hamangia, si cunoscuta in Dobrogea,malul Dunarii dinspre Muntenia si
sporadic in Bulgaria. Probabil a avansat pe coasta Marii Negre. Ceramica cu un slip negru sau gri-inchis,decorat cu linii
paralele de impresiuni amintesc de Stichbandkeramik
,dar lipsesc legaturile intermediare. Descoperitorul culturii Hamangia s-a
uitat catre Anatolia si estul Mediteranei
si a atribuit-o marilor culturi mediteraneene a ceramicii cu impresiuni
tip Cardium, dar noi nu suntem de
acord cu parerea sa,pentru ca ornamentarea in Hamangia nu folosea impresiuni cu
acea scoica.Aceasta cultura( Hamangia) a fost considerata cea mai veche cultura
neolitica din Romania,dar am aratat ca nu sunt dovezi concludente in aceasta
directie;fragmente de ceramica Boian gasita in asezari si cimitire
Hamangia si stratigrafia tell-ului de la
Harsova indica un sincronism Hamangia-Boian,confirmat de cateva fragmente Boian-Bolintineanu
din asezarea timpurie de tip Hamangia de la Coslogeni pe malul Dunarii. Datarea
radiocarbon (4530+-95;4090+-160 se coroboreaza cu aceste dovezi.
Figurinele de lut (cu un corp solid,gat
inalt prismatic si fara cap) descoperite in asezari si cimitire arata ca
aceasta cultura este originara din Asia Mica. Cunoscuta statueta a
“Ganditorului” si a partenerei sale ,pe drept considerate “capodopere
neolitice” ,au fost dezgropate dintr-un mormant din Cernavoda.
Cultura Vadastra,formata prin evolutia
graduala a aspectului oltenesc al culturii Dudesti,s-a dezvoltat pe o zona
putin intinsa. Nu se poate ca Hamangia si cultura ceramica liniara sa fi luat
parte la formarea ei. Potrivit celei mai noi etapizari a avut patru faze,probabil incepand cu acelasi
nivel din cultura Boian.
Deasemenea
este caracterizata prin ceramica predominant neagra sau
gri-inchisa, canelata , mostenita de
la Dudesti , frecvent folosita la inceput;mai tarziu pe
decoruri unghiulare ,meandrele si spiralele erau excizate si umplute cu pasta
alba. Ceramica facuta in perioada de culme (Vadastra III) este pe
acelasi loc cu cele mai frumoase a
neo-eneoliticului european. Figurinele
de lut si vasele antropomorfice sunt
deasemenea decorate prin excizie ,iar figuri umane apar pe unele vase.. Desi nu
sunt disponibile datari cu radiocarbon, sincronismul aproape perfect cu Boian
justifica datarea culturii Vadastra intre a doua jumatate a mileniului V si
primele secole ale mileniului IV ien.
Marele complex cultural Boian-Gumelnita
,reprezentativ pentru estul Dunarii de Jos,cuprinde culturile Boian si
Gumelnita ,care sunt distincte desi tranzitia de la prima la a doua a fost
directa si lina.
Cultura Boian ,formata la nord de
Dunare din contactul dintre ceramica liniara cu note muzicale si
cultura
Dudesti. Din centrul Munteniei se extinde pe mare parte a acestei
regiuni,trece Carpatii catre sud-estul Transilvaniei in faza a II-a ,si se
intinde pana la zona deluroasa nordica a Balcanilor in faza a III-a. Cele patru
faze ale sale (Bolintineanu,Giulesti,Vidra
si Spantov) arata ca ceramica excizata s-a
ridicat la culmile sale in faza a III-a ,dupa care a decazut. Principalele sale
motive ,incluzand tabla de sah si caneluri ale primei faze, sunt mostenite de
la cultura Dudesti. Alte elemente (de pilda,mici
triunghiuri pe marginea liniilor,in faza I-a) vin din cultura ceramicii liniare.
Decorarea cu grafit,probabil
adoptata din cultura Marita a sudului Balcanilor, apare in faza a III-a.
Decorarea sporadica cu rosu si alb incrustat poate fi o
inventie locala. Sculptura nu este foarte frecventa ,dar cea mai veche
figurina de os a fost descoperita la Cernica (faza Bolintineanu). In ultima sa
faza ,cultura Boian a venit in contact cu
Precucuteni III (s-a sugerat chiar Precucuteni II),ca dovada ca
materiale Precucuteni importate au fost descoperite in Muntenia,contacte ce au
continuat in Gumelnita A1 si A2. Datarea radiocarbon pentru faza Spantov au dat 4000-3800 ien,deci inceputul culturii
Boian ar trebui plasat la
aprox.4300-4200 ien.
Pe baza tranzitiei line de la Boian-Spantov
la cultura
Gumelnita ,prima faza (A1) a Gumelnitei si faza Spantov au fost incluse,uneori,intr-o faza
tranzitionala. S-ar putea ca un mare impuls sa fi venit din cultura
Marica a sudului Balcanilor,in care,ca si in Gumelnita,ceramica pictata cu grafit era foarte frecventa.
Impartirea culturii Gumelnita in patru faze: A1,A2,B1,B2 apare cea mai nimerita
;succesiunea primelor trei este deasemenea evidentiata stratigrafic.
In
afara de decorarea
ceramicii cu grafit, ce implica o
tehnica complicata si coacerea vaselor pana la 1050 grade Celsius, alte
caracteristici sunt :topoare mari de cremene ,gasite doar in culturile
Gumelnita si Salcuta a Neo-Eneoliticului romanesc, si lame curbate de
cremene,lungi de aproape 30 cm!. Alte elemente specifice: numeroase si diferite
sculpturi (figurine de tip Thessalian, din os si mai rar din marmura;vase
antropomorfice si zoomorfice),folosirea in mod curent a cuprului,chiar pentru
turnarea topoarelor si ,la scara mai redusa folosirea aurului.
Vasele de import Precucuteni,Cucuteni si
chiar Petresti in asezarile Gumelnita evidentiaza un sincronism intre inceputul
culturii Gumelnita (A1) si Precucuteni III si intre Cucuteni A si A-B si o faza
mijlocie ori tarzie a culturii
Petresti.Multe datari radiocarbon se pun ,in general, de acord cu datarile
pentru Karanovo VI din Bulgaria si confirma acest sincronism. Gumelnita A1
(pentru care nu exista datari radiocarbon)ar trebui datata de la sfarsitul
fazei Boian-Spantov (cca.3800 ien) pana la cca.3600 ien;faza A2 ar dura de la
cca.3600 ien la 3400-3300 ien. Nu exista datari radiocarbon pentru fazele B1 si
B2,dar faza B2 ar trebui sa acopere
timpul sosirii culturii Cernavoda I in
Dunarea de Jos.
Aspectul cultural Stoicani-Aldeni a
nord-estului Munteniei si sud-estului Moldovei (care ,deasemenea, a trecut in
Dobrogea si la est de Prut) ,avand doua sau chiar trei faze de dezvoltare ,este
caracterizata printr-un amestec de multe
elemente Gumelnita A1 (si poate cateva Boian) cu un numar mai mic de elemente Precucuteni III. A
ocupat zona de contact dintre acest
culturi si posibil a durat mai mult in extremitatea sud-estica a Moldovei,unde
pana acum nu au fost descoperite asezari Cucuteni A-B sau B.
Perfecta continuitate dintre Precucuteni si
Cucuteni e un motiv bun de a discuta despre un complex Precucuteni-Cucuteni.
Cultura Precucuteni ,impartita in
trei faze ,acum universal acceptate,s-a format ca rezultat al contactului
dintre ceramica liniara cu note muzicale si etapa a II-a (Aldeni) a fazei
Boian-Giulesti, undeva in sud-estul Transilvaniei si centrul vest al
Moldovei, singurele regiuni unde Precucuteni I a fost identificata. Trasaturile
esentiale ale acestei faze ,determinate in asezarea Traian-Dealul Viei include:
ceramica gri,cateva elemente de incizie,unelte
de obsidian denota
o componenta a ceramicii liniare cu o componenta Boian-Giulesti
(excizii,caneluri,etc). Dupa patrunderea in Muntenia a triburilor ceramicii liniare ,care a dat nastere culturii Boian si aspectului
Suditi ,trebuie ca triburile Boian sa fi reactionat ,ceea ce a rezultat
in mutarea lor in Moldova ,desi pana acum nicio asezare tipic Boian nu a fost
descoperita in Moldova. S-a sugerat si o participare a culturii Hamangia la
formarea Precucuteni pe baza unor caracteristici a figurinelor.
In faza – II-a Precucuteni s-a intins catre Nistru (Floresti) ,iar un ultima faza catre
Nipru. In USSR ( de fapt, Ucraina de azi) ,Precucuteni III este considerata ca
inceputul culturii Tripolye (= faza A) ,dar nicio dovada nu suporta asertia ca
Tripolye s-a dezvoltat din cultura Bug-Dniester ,ori ca este
diferita de Precucuteni III deoarece caracteristicile esentiale Precucuteni III
si Tripolye A sunt identice.
Forma si decorarea ceramicii s-a dezvoltat
in timpul a trei faze.
A aparut o tranzitie treptata de la excizie la impresiuni, si apoi de la
impresiuni la incizii adanci in faza a III-a cand excizia nu mai era folosita
deloc.
Vasele tipic Precucuteni II gasite in
asezarile Vinca-Turdas a centrului Transilvaniei, furnizeaza dovezi de
sincronism partial cu faza B a culturii Vinca-Turdas, iar prezenta fragmentelor
ceramice in asezarile Petresti plaseaza inceputul culturii Petresti comparativ
mai devreme. Aceasta este confirmata de datarea radiocarbon (3900 ien). Vasele
Precucuteni III din nivelurile Gumelnita A1 stabileste continuitatea acestei
faze pana dupa inceputul Gumelnitei A1. Ceramica cu trasaturi Precucuteni III
au fos descoperite, deasemenea, in zona Hamangia si chiar in grupul Varna din Bulgaria,
indicand macar cateva influente Precucuteniene in acele zone.
Datarile radiocarbon pentru sfarsitul
culturii ceramicii liniare in Moldova pot fi considerate ca inceputul culturii
Precucuteni. Datarea C-14 pentru faza a
III-a (Tarpesti, 3580+_80 ien),Tripolye A (3614+_100 ien) si inceputul
Gumelnita A2 plaseaza sfarsitul culturii Precucuteni la aprox. 3700-3600 ien.
Aceleasi datari se aplica inceputului
ceramicii pictate Cucuteni, care s-a dezvoltat pe mostenirea Precucuteni cu
influente din cateva culturi vecine. Se mai numeste cultura Cucuteni-Tripolye, ori
cultura Ariusd-Cucuteni-Tripolye. H.Schmidt a scos in evidenta trei
faze de dezvoltare (A,A-B si B)
corespunzand fazelor Tripolye BI,BII si
CI/I,pe care noi le-am impartit in subfaze. Studii recente au stabilit
existenta a catorva variante regionale.
Inalta
tehnica a ceramicii ,initial bicrome si apoi tricrome,
este rezultatul contactului cu Gumelnita din Muntenia si culturii Petresti din
Transilvania.
Pe langa ceramica
policroma cu motive spiralice si meandrice,o alta trasatura specifica
este locuinta cu platforma construita
din trunchiuri de copaci acoperiti cu lut gros si apoi ars. Ceramica de factura
straina, numita “de tipul C” de catre H.Schmidt, si facuta dintr-un material ce
include scoici macinate si ornamentate cu impresiuni tip pieptene si snur ,specific culturii Srednyi Stog II a estului
Niprului, a aparut deja in etapele tarzii ale Cucuteni A, si aceste infiltrari au continuat pana la
sfarsitul culturii Cucuteni. Un sceptru de piatra cu forma unui cap de cal
stilizat gasit la Fedeleseni (faza A4) este identic cu specimenele gasite in
Ucraina , unele din ele dezgropate in asezari Tripolye B si altele mult mai la est. Legaturile
culturale cu stepele nord pontice si infiltrarile de populatii la sud de
Dunare pot fi responsabile pentru
specimene similare din Salcuta (Oltenia),Casimcea (Dobrogea),Suvodol
(Iugoslavia) si Rajevo (Bulgaria).
S-au avansat doua teorii referitoare la
sfarsitul culturii Cucuteni. T.Passek si alti arheologi considera ca cultura Gorodosk-Usatovo
-aproape echivalenta cu cea Horodistea-Foltesti din Romania- reprezinta ultima
faza a culturii Cucuteni-Tripolye. In opozitie cu ei, noi credem ca dezvoltarea
organica a culturii Cucuteni s-a sfarsit
cu faza B (=Tripolye CI/I si a fost urmata de o cultura a triburilor
nord pontice care au asimilat cateva elemente specifice cucuteniene
(tripolyene).
Cronologia relativa indica o mica diferenta in favoarea culturii
Gumelnita. Asta reiese din descoperirea materialelor Cucuteni A2-A3 “importate”
in nivelurile Gumelnita A2 si B1 (Brailita,Gumelnita,Cascioarele). Se pune de
acord cu datarile radiocarbon pentru situri fazei A2 (3660;3585;3675) si pentru
fazele A3 si A4 care corespund cu datarile C-14 pentru Tripolye BI. Nu exista
datari radiocarbon pentru Cucuteni A-B iar datarile pentru faza B (=Tripolye CI)
sunt 2980+_60 (Valea Lupului) si 2920+_100 (Chapaeva). De aceea , cultura
Cucuteni a inceput in centru vest
Moldova si sud-estul Transilvaniei pe la aprox. 3700-3600
ien si a durat pana la aprox.2800-2700 ien.
Data sfarsitului ar trebui probabil coborata ,considerand ca datarile
pentru cultura Usatovo ( urmatoare afaza
tranzitionala) dau aprox. 2500 ien.
Aceste datari C-14 contrazic cronologia sugerata cu catva timp in urma ca
figurinele tip “vioara” avand legatura cu Troia
ne-ar face sa plasam Cucuteni A in a doua jumatate e mileniului III ien.
Oricum,figurinele de acel tip au aparut mai devreme in Anatolia.
Cultura Petresti a Transilvaniei de centru sud este
caracterizata prin ceramica fina bicroma si tricroma avand multe afinitati
in cultura Cucuteni. A fost impartita in trei faze de dezvoltare ( A,A-B, si B) dar originea ei
este inca controversata. A fost vazuta ca o renastere a ceramicii pictate a
culturii Starcevo-Cris transmisa prin cultura Vinca-Turdas,dar ceramica pictata
Turdas este de o calitate inferioara si pe de-a intregul dferita. Alta
origine a culturii Petresti a fost sugerata,si anume patrunderea ceramicii pictate Est-Slovaka in nord-vestul si
centrul Transilvaniei. Veche ipoteza privind contributia culturii Petresti la
formarea culturii Dhimini din Thessalia ,resuscitata ceva timp in urma,nu mai
poate fi sustinuta.
Fragmentele “importate” de ceramica din
zona Petresti (fazele A-B, si B) in nivelul A2 la Gumelnita demonstreaza ca Petresti a inceput ceva mai
devreme decat culturile Gumelnita si Cucuteni. Ceramica Precucuteni II
dezgropata in asezari Petresti indreapta
atentia catre aceeasi prioritate si confirmata de datarile radiocarbon (3900+_)
a asezarii Petresti. Probabil cultura Petresti
s-a sfarsit mai devreme decat Gumelnita si Cucuteni ca rezultat a
patrunderii sporadice a culturii Tiszapolgar din vest-nord-vest. Cronologia
absoluta ar fi 3900 la 3500-3400 ien.
Cultura Salcuta ce se suprapune unei faze tarzii a culturii
Vinca in vestul Olteniei si culturii Vadastra in estul Olteniei
, a ocupat toate Oltenia si vestul Munteniei si s-a extins la vest in Banat in
timpul unei evolutii in patru etape. Este considerata ca un constituient
(parte) al (a) complexului Salcuta-Krivodol-Bubanj (Romania,Bulgaria si
respectiv Iugoslavia),dar multele elemente comune cu Gumelnita ne face sa
credem ca e mai degraba o varianta regionala a culturii Gumelnita,desi
nu negam si cateva mosteniri din cultura Vinca (ce lipsesc din Gumelnita) si
influente ale Epocii de Bronz macedonene. Cateva forme ceramice ,decorarea cu grafit si alte cateva decoruri,topoarele
grele de cremene si figurinele de os identice cu Gumelnita (absente in alte
culturi) sugereaza ca triburile
gumelnitene au jucat un rol in formarea culturii Salcuta.
Sincronismul cu Gumelnita (care a inceput
ceva mai devreme) si cronologia relativa a celorlalte culturi Eneolitice ale
Romaniei se pun de acord cu datarea radiocarbon (3575+_55;3550+_50) pentru faza
a-II-a Salcuta si scoate din ecuatie orice sincronism ,pe baze
tipologice, intre Gumelnita A-B1 si Vinca A-B2.
Cultura Salcuta nu se poate sa fi inceput inainte de Vinca C2.
In
timp ce ultimile etape ale culturii Petresti evoluau in centru
sud Transilvania, cultura Tiszapolgar ,in mod obisnuit considerata,impreuna cu Bodrogkeresztur
ce a urmat-o,ca apartinand “Epocii Cuprului”, s-a format in estul
Ungariei,sud-estul Slovaciei si vest-nord-vestul Crisanei. Probabil a patruns
in Transilvania dupa ce a incetat cultura Petresti,pentru ca o
coexistenta a ambelor culturi in bazinul Muresului nu e credibila. Cateva
elemente tarzii par sa fi avansat in sud-estul Transilvaniei (Reci) in zona de
acoperire Cucuteni,desi descoperirile recente au fost atribuite culturii
Bodrogkeresztur.
Cultura Bodrogkeresztur a derivat din Tiszapolgar,dar,potrivit unei
recente ipoteze,s-ar fi putut forma chiar in Transilvania ca rezultat a
patrunderii dinspre sud-vest si a terminat un vast proces de unificare a
ultimei culturi eneolitice. Multe topoare de cupru sunt dovada unei metalurgii dezvoltate a
cuprului.
Bijuterii batute din aur,cateva din ele
considerate figuri feminine,au fost descoperite in zona extra-Romana a culturii
Tiszapolgar si in zona romaneasca a culturii Bodrogkeresztur. Toate sunt de
tipul sudic,dar aurul bijuteriilor si cuprul
uneltelor sigur erau de origine transilvaneana.
Un pandantiv de aur si cateva vase de lut
din asezarea Cucuteni A-B din Traian indica un sincronism Bodrogkersztur-Cucuteni
A-B care ar fi putut incepe cel mai devreme in faza A. Dar ceramica cucuteniana
decoperita la Targu Mures, impreuna cu un vas Bodrogkeresztur ,datata Cucuteni
A,este acum atribuita unei variante mai
tarzii B.
Cimitirul de la Decea Muresului,considerat
contemporan si chiar atribuit culturii
Bodrogkeresztur, a fost recent datat chiar mai devreme decat
Bodrogkeresztur pe baza analogiilor
dintre unele vase si cele din cultura Tiszapolgar. Totusi un topor de cupru
gasit intr-un mormant sprijina
sincronismul cu Bodrogkeresztur ,deoarece astfel de topoare lipseau in
Tiszapolgar. Cateva artefacte din morminte (capete de maciuca,lame lungi de
cremene,etc) au analogii in sudul USSR (Ucraina- Mariupol) si indica o
patrundere dinspre est.
Un
nivel Scheibenhenkel ce sfarseste
eneoliticul a fost recent scos in evidenta in Oltenia,Banat si Transilvania (ca
si in estul Ungariei). Unii autori considera ca ar fi faza finala a
eneoliticului in aceste regiuni,dar altii vorbesc de un mare complex numit
Herculane, sau Herculane-Salcuta IV-Cheile Turzii, ce a rezultat prin
unificarea pe o zona intinsa a
culturilor Salcuta,Tiszapolgar,Bodrogkeresztur,Petresti si Ariusd. Miscarile de
populatii,urmate de unificarea culturala, s-ar fi datorat patrunderii dinspre
est ,de-a lungul Dunarii, a culturii Cernavoda I.
In zona Dunarii de Jos, eneoliticul
inceteaza cu Cernavoda I,prima mare
patrundere dinspre stepele nord pontice
pe teritoriul Romaniei. Noii veniti, considerati a fi populatiile care au adus ceramica
Cucuteni C , au ocupat Dobrogea si valea Dunarii pana in sudul Olteniei si au
impins spre nord si nord-vest populatiile tarzii ale culturilor Gumelnita si
Salcuta IV, de la care au imprumutat cateva elemente. Nu poate fi admisa o
origine anatoliana a culturii Cernavoda. Caracteristica majora o reprezinta ceramica impresionata cu snur si cu degresant de scoici pisate,similare
ceramicii tarzii Cucuteni C si probabil cu inceputul grupului Foltesti-Usatovo din
perioada tranzitionala.
Primele elemente ce au legatura cu nivelul
Troia I (manere tubulare,etc) apar in
faza de tranzitie (Renie II) de la Cernavoda I la Cernavoda III. Ele arata ca
contactele cu sudul au fost reluate si ca tranzitia catre Epoca Bronzului
incepuse. Cronologia nivelului Troia I
este prea controversata pentru a servi ca si criteriu pentru datarea culturii
Cernavoda I ,iar datele radiocarbon prea coborate. Cultura Cernavoda I
trebuie sa fi inceput inainte de 2500 ien,adica inainte de sfarsitul Cucuteni
B,a carei contemporana a fost macar in parte.
PERIOADA DE TRANZITIE DE LA ENEOLITIC LA
EPOCA BRONZULUI.
Efectele
patrunderii triburilor Cernavoda I de-a lungul Dunarii de Jos, si a dislocarii
spre nord-vest a culturilor populatiilor autohtone au ajuns mai departe de
Portile de Fier. Marile schimbari induse pe intreaga zona carpato-dunareana
erau amplificate de valuri succesive de populatii sosind din stepele nord
pontice si dinspre nord-est. Putem considera deci,ca Cernavoda I face intrarea in perioada
de tranzitie.
Caracterul pastoral si semi-nomadic
ale populatiilor din acea perioada a fost ,de obicei,exagerata. Nici
populatiile culturii Cernavoda I si nici triburile care au sosit apoi ,nu
erau exclusiv nomadice sau crescatori de animale;asezarile lor cu niveluri
suprapuse (unele din ele chiar fortificate) indreapta atentia catre un anumit
grad de sedentarism. Arheologii rusi
chiar au aratat ca triburile
locuind in stepele nord pontice si la
est de Nipru practicau agricultura. Doar triburile Tumulus (care ingropau
mortii in tumuli) ,in special acele “Morminte cu Ocru” erau mai mult nomadici sau semi-nomadici.
Asezarile erau rar fortificate si
locuintele difereau considerabil chiar in interiorul unei culturi,mergand de la
bordeie si mici colibe pana la case cu doua camere , de 6-8 metri lungime si
3-4 metri latime (Calnic si Basarabi,cultura Cotofeni,etc). Platformele
(podele) ,frecvente in perioada neolitica , sunt absente si uneori sunt
inlocuite de podele de lut batatorit.
Influxul treptat de populatii a schimbat
trasaturile culturale si etnice ale zonei carpato-dunarene, in special in
zonele extra carpatice. Evident ,populatiile autohtone nu au fost distruse;au
fost treptat asimilate,dupa cum vedem din diferitele elemente apartinand
vechilor culturi care au fost transmise culturilor noilor veniti,fapt ce este
atestat si de datele antropologice.
Evolutia organica a culturii Cucuteni in
Moldova a fost oprita de patrunderea dinspre est si est-nord-est a populatiilor
care erau probabil in legatura cu
populatia care a adus ceramica Cucuteni C ; iar culturile Horodistea si Foltesti,in
mod obisnuit considerate echivalente cu aspecte ale Gorodosk-Usatovo s-au
format in acel timp. S-au suprapus pe ultima etapa a Cucuteni B in Moldova si pe ultimele urme ale eneoliticului in
partea din sud-estul provinciei.
Unele vase pictate
cucuteniene tarzii (ultimul stil,faza B2) si vasele
cu snur –tipul C- au continuat in
etapa timpurie a culturii Horodistea
(recent impartita in trei faze) , dar intr-o masura mai mica decat in Ucraina, unde par sa fie mai
numeroase. Au fost inlocuite treptat de vase gri,incluzand o varietate partial decorata ca si amforele
globulare;desemenea topoare de cremene si alte unelte au fost
descoperite. Deci, cultura Horodistea este o noua cultura ,nu o faza a culturii
Cucuteni ce a stat la baza formarii dupa cum am aratat.
Cultura Foltesti a sudului Moldovei
si nord-estului Munteniei a rezultat din fuziunea elementelor Usatovo ,care
venisera dinspre est, cu elementele locale ale culturii Gumelnita si poate
Cernavoda I din sud-estul Moldovei. Mult timp s-a considerat ca a avut doua
faze, apoi a treia a fost adaugata ,si desi sapaturile de la Foltesti
evidentiaza un singur nivel,diferentele dintre asezari arata ca evolutia aceste culturi trebuie
impartita in cateva faze. Foltesti II a fost cea mai veche cultura a Erei
Bronzului din Moldova. Ceramica pictata si vasele cu
cordon sunt similare cu cele Usatovo. Mormintele cu ocru apartinand acestei culturi au fost gasite si pe
teritoriul Romaniei, chiar si tumulare (
Brailita) continand vase pictate tipice Usatovului.
Venind dinspre nord si nord –est, cultura
Amforelor Globulare a patruns in zonele deluroase ale jumatatii de nord
a Moldovei ceva mai tarziu. Avea vase tipice, cu motive
“solzi de peste” si o maniera caracteristica de ingropare ,si anume unul,doi sau mai multi ingropati in ciste de
piatra cu multe ofrande (ceramica,ornamente din os,topoare de cremene
lustruite). Morminte tip cist similare
au fost descoperite in Transilvania.
Cultura Cernavoda III s-a format mai la sud ,in Dobrogea si pe valea
Dunarii de Jos,ca rezultat al asimilarii catorva elemente din culturile
Gumelnita si Salcuta de catre populatiile fazei Renie II a culturii Cernavoda
I. Aceasta populatie,care se ocupa mai mult cu oieritul,
folosea mai putina ceramica, ce era facuta dintr-un material amestecat cu
scoici macinate, iar decorarea cu snur a disparut aproape complet;vasele sale erau in principal
decorate cu cordoane alveolare ori
impunse cu degetul sub buza . Cateva elemente sudice ,ca de pilda
manerele tubulare care deja aparusera in faza Renie II, indreapta atentia catre
o persistenta a relatiilor Troia I-Anatoliene,iar cateva figurine cu capete
lipsa aduce aminte de figurinele de tip Thessalian gumelnitene. Sub presiunea grupului
Celei a sudului Olteniei,elemente Cernavoda III au intrat in vestul
Transilvaniei,avansand catre nord-vest si contribuind la formarea grupului
Bolerasz in Slovacia.
Grupul Celei , avand legatura cu
Cernavoda III, s-a format in sud-estul Olteniei prin fuziunea elementelor
Cernavoda I cu elemente Ezero-Mihalic care venisera din sud-estul Bulgariei si
cu cateva elemente locale Salcuta tarzii.
Ceva mai tarziu cultura Foltesti a patruns
mai adanc in estul Munteniei si vestul Dobrogei dand nastere culturii
Cernavoda II care mai este
numita Cernavoda II-Foltesti II,ce poate s-au suprapus cu Cernavoda
III in unele zone. Vasele pictate si cu degresant de scoici dispar ,iar vasele
cu snur devin chiar rare; ceramica este
caracterizata de impresiuni pe buza si pe umar.
Cultura Cotofeni s-a dezvoltat in cea mai mare parte a Olteniei
si Transilvaniei in zona ocupata in
eneoliticul tarziu de complexul Salcuta IV-Herculane-Cheile Turzii si in vestul Munteniei. a avut trei
faze si s-a bazat pe elemente culturale
si etnice diferite: complexul mai sus amintit si cultura Cernavoda III,la
care s-au adugat stimuli puternici dinspre sud. Populatia Cotofeni nu era
nomada,desi economia animaliera a jucat un rol important in zonele deluroase si
muntoase ale regiunii (asezari la 1000 metri altitudine). Cateva asezari erau
fortificate cu sant si val de pamant. Ceramica era
incizata cu motive geometrice (foarte rar
spirale) , cu snur (aceasta nu apartine unei faze tarzii ,cum s-a
presupus un timp indelungat). Incrustrarea cu pasta
alba a fost folosita in mod obisnuit.Butonii reprezinta o decorare
obisnuita,iar
vasele cu incizii sunt gasite mai rar.
Intre timp, partea cea mai vestica a Romaniei a fost ocupata
de culturile
Baden si Kostolac si mai apoi de
cultura
Vucedol care contin doar elemente tipice ale aspectelor lor ungare si
Iugoslave. Ultima faza a Vucedol este ,in mod obisnuit,plasata in Epoca
Bronzului.
Cultura mormintelor tumulare nu constituie
cultura
mormintelor cu ocru. Ea apartine populatiilor care au venit in etape
succesive din stepele nord pontice ,si toate sunt de dupa culturile
eneolitice,cateva morminte dateaza din epoca bronzului. Cele mai multe din ele
sunt de tip Yamna si contin schelete chircite si acoperite cu ocru, doar cateva sunt morminte catacomb. Morminte
secundare (suprapuse) au fost gasite in cei mai multi tumuli,cativa tumuli
foarte mari constau din tumuli mai mici acoperiti pentru a forma unul mare.
Ocrul a fost, ori imprastiat peste schelete, ori depus bucati . Pe fundul
mormintelor acoperite cu busteni a fost asezat covor de paie. Mormintele
contineau putine ofrande : ceva obiecte de cupru si argint (incluzand cel mai
vechi inel de bucla din
Romania) si uneori o vaza. Un menhir si
un cap de maciuca de diorit au fost descoperite intr-un tumul la Hamangia.
Cateva din aceste morminte tumulare ar putea apartine culturilor
Cernavoda III si Cotofeni. Desi inhumarea era ritul obisnuit,primele
gropi cinerare (Cotofeni)au aparut in aceasta perioada. Figurinele de lut,care
erau ata de frecvente in eneolitic,devin foarte rare, dovedind o schimbare in
practicile magice si religioase.
In ceea ce priveste
cronologia absoluta a acestei perioade,exista o datare C-14 disponibila in
Romania pentru un mormant cu ocru (2580+_65) si cateva datari din Ucraina
pentru cultura Usatovo(=Foltesti): 2450+_100;2425+_60;2390+_65 si 2380+_60).
Totusi noi credem ca inceputul perioadei de tranzitie ar trebui plasata inainte
de mijlocul mileniului trei ,cand Eneoliticul se incheie. Sfarsitul ei,ce
implicit corespunde inceputului Epocii Bronzului,este plasata de cei mai multi
arheologi, cam la 1900-1800 ien. Aceasta perioada ar coincide cu ceea ce
arheologii bulgari numesc “Epoca Bronzului Timpuriu” si dateaza din 2750 pana
la 1900 ien,prin analogie cu sudul egeano-anatolian. Dar absenta obiectelor de
bronz o plaseaza inainte de Epoca Bronzului ,desi legaturile cu epoca de bronz
egeano-anatoliana sunt incontestabile.
Cei mai multi arheologi sunt de acord ca populatiile care au venit dinspre est si
nord est apartin marelui grup de popoare indo europene si ca asimilarea
populatiilor eneolitice locale a rezultat in introducerea limbilor indo-europeene in zona
carpato-dunareana. Noii-veniti,cel putin
unde s-a putut examina din punct de vedere antropologic,erau cu siguranta
diferiti de populatiile eneolitice. Aceasta dovada sprijina opinia ca
indo-europenizarea carpato-dunareana a inceput in perioada timpurie a
tranzitiei.
EPOCA BRONZULUI.
Marile culturi care s-au
cristalizat in a doua jumatate a mileniului III ien,in timp ce erau
reprezentative pentru perioada de tranzitie catre Epoca Bronzului, nu au
devenit culturi tipice Epocii Bronzului,desi au inclus multe din elementele
esentiale care au format baza pentru culturile epocii bronzului chiar daca
unele au rezistat pana in epoca bronzului. Nici Foltesti,nici Cotofeni si nici
Vucedol nu pot fi reprezentative pentru
Epoca Bronzului Romanesc.
In timp ce la inceput
perioada tranzitionala a fost caracterizata in special de importante schimbari
sociale,culturale,economice ,lingvistice si mai ales etnice in comparatie cu
perioada eneolitica,stabilitatea relativa
a fost obtinuta inainte de sfarsitul ei in cea mai mare parte a zonei
carpato-dunareane,adica un echilibru intre agricultura primitiva si cresterea
animalelor,ce a persistat in Epoca Bronzului. Dupa lungul proces de fuziune
intre elementele autohtone ale
eneoliticului cu noile elemente ,care in principal au venit din est-nord-est si
nord, si mai putin din vest, un proces care intotdeauna a fost supus stimulilor
culturali din Egea si Anatolia, s-au dezvoltat cateva culturi noi la inceputul
Erei Bronzului.
Ele au devenit reprezentative pentru una sau mai multe regiuni ale
zonei carpato-dunarene, in concordanta cu caracteristicile culturale pe care
le-au continuat sau din care s-au format.
Desi inceputul Epocii
Bronzului in zona carpato-dunareana a fost plasat in aproximativ 2000 ien,sau
chiar mai devreme pe baza analogiilor cu sudul,cea mai potrivita data este
1900-1800 ien,inainte de care nu s-a descoperit vreun obiect de bronz.
Numeroase excavatii sistematice ce au avut loc in ultima perioada ,au facut
posibile determinarea cronologiei relative a diferitelor culturi ale Epocii
Bronzului; legaturile cronologice intre culturi au fost stabilite pe baze
stratigrafice ,ale asa-numitor ïmporturi”,dar si pe tipologie. Cronologia
absoluta poate fi stabilita prin
compararea obiectelor de metal din asezari si necropole si elementele tipologice ale ceramicii cu cele gasite si datate din sud. Din moment ce nu
exista pana in prezent date C-14 pentru culturile epocii bronzului din
Romania,analogiile si legaturile celor din zona egeano-anatoliana sunt
decisive;dar se are in vedere si cronologia absoluta general acceptata pentru
Europa Centrala.
Pana acum cincisprezece
ani,Epoca Bronzului pentru Romania, a fost impartita, conform sistemului
sugerat de P.Reinecke pentru sudul Germaniei si folosit pentru intreaga Europa
Centrala si de Sud Est,in patru perioade
(A,B,C,D) si un numar de sub-perioade,urmate de prima perioada a Hallstatt-ului
(A) sfarsindu-se cam pe la 1000 ien. Totusi ,datorita faptului ca aceasta
impartire nu corespundea realitatilor carpato-dunarene,o impartire in trei
perioade:Timpurie,Mijlocie si Tarzie,pare mai corespunzatoare.
Impartirea Epocii
Bronzului carpato-dunarean a fost subiectul multor studii si discutii. Si mai
mult,s-a acordat mare atentie clasificarii cronologice a numeroselor
descoperiri (bronzuri) din Epoca
Bronzului Tarzie si Halstatt. M.Rusu le-a clasificat in sapte mari orizonturi
succesive, din care ne vom ocupa de doar trei: Uriu-Domanesti, Bronzul Tarziu
(sec.XIII ien) ; Cincu-Suseni ,Halstatt A1 (sec.XII ien) si Turia-Jupalnic,
Halstatt A2 (sec.XI ien). Desigur, s-au sugerat si alte clasificari referitor
la cronologia generala a Epocii Bronzului Central European si
carpato-danubian,dar cea a d-lui Rusu pare sa fie cea mai corespunzatoare
Romaniei. Nu intotdeauna s-a cazut de acord asupra
cronologiei obiectelor de aur si bronz. De fapt, impartirea lui
Reinecke este inca folosita destul de des cand descoperirile din Romania sunt
asociate cu cele din Europa.
Epoca Bronzului
Timpuriu probabil a durat pana la aprox.1600 ien,adica la perioada de tranzitie
din Faza A la B a lui Reinecke, Epoca Bronzului Mijlociu de la 1600 la 1300
ien, iar Epoca Bronzului Tarziu ar include doar sec.XIII ien,dupa care vine
Halstatt A (1200-1000 ien),care in opinia noastra apartine perioadei de
tranzitie catre Epoca Fierului. Conform altei cronologii ,prima perioada ar
trebui plasata intre 2000-1700 (desi acelasi autor mentioneaza 1900ien ca inceput),a doua intre 1700-1300 ien,si a
treia in sec.XIII ien.
Ca rezultat al
exploatarii intensive a aurului,care
abunda in rauri si mine, si a bogatelor depozite de cupru,in Transilvania
metalurgia a inflorit inainte de sfarsitul Epocii Bronzului Timpuriu si a
culminat in Ha A (Halstatt A). Partea de vest-nord-vest a acestei provincii
si nordul Crisanei au devenit centre
exceptionale de metalurgie a bronzului, unele din produse ajungand chiar in
regiunea Baltica. Apropierea relativa a depozitelor de cositor ale Boemiei a
contrinuit la aceasta dezvoltare. Datele statistice referitoare la tezaurele de
bronz ,aur si argint si obiectele isolate, aduc o imagine clara a metalurgiei
transilvane: din cele 25.000 obiecte gasite in tezaure,2000 dateaza din
eneolitic si Epocile bronzului Timpuriu si Mijlociu, 1100 din Epoca Bronzului
Tarziu,mai mult de 20.000 din Ha A ,si doar 1400 din Ha B si C. Si din cele 137
descoperiri de obiecte de aur din Transilvania , incluzand 30
tezaure,totalizand peste 3000 obiecte, 73 obiecte dateaza din Epoca Bronzului
Tarziu si Ha A. Aceste cifre,la care ar trebui adaugate multe alte descoperiri
din zona extra carpatica a Romaniei,vorbesc ele insele de impetuoasa
meatalurgie a aurului si a bronzului in
Epoca Bronzului Tarziu si Ha A. Totusi,atelierele pentru producerea noului
aliaj, in special pentru manufactura uneltelor,ornamentelor,armelor si altor
obiecte,nu erau limitate la Transilvania;cel putin in Epoca Bronzului Tarziu si
Ha A existau ateliere peste Carpati,pana in Dobrogea.
Numeroasele obiecte de
bronz si aur descoperite in asezari si necropole e mai putin important,dar
tezaurele pot fi datorate unei culturi sau alteia pe baza locatiei descoperii. Cele
mai multe tezaure de aur gasite in arcul Carpatilor au fost in regiunea
culturilor Wietenberg si Otomani,dar nu
lipsesc nici din zona celorlalte culturi. Doar cateva din cele mai importante
vor fi mentionate: Tufalau,Sacueni,Graniceri,Smig,Pecica-Rovine,Firiteaz,Boarta
si Sarasau.
Tezaurul de discuri si inele buclate descoperite la Ostrovu
Mare-Tiganesti (sud vestul Olteniei) sunt din zona culturii Garla Mare-Carna,iar
cel de cutite de aur si mici topoare de argint din Persinari (Centrul
Munteniei) ,la nord-estul limitei culturii Tei.
Decorarea ,extrem de bogata
in gravari si repouse, a multor obiecte
de metal, este aproape exclusiv geometric-spiralic,desi sunt cunoscute si
obiecte ornamentate cu figuri umane si de animale (Tufalau,in sud-estul
Transilvaniei si Graniceri, in Crisana).
Trebuie mentionate
impulsurile externe care au dat nastere metalurgiei bronzului in zona
carpato-danubiana,deoarece nu putem conta doar pe dezvoltarea interna socio-economica
si, in acelasi timp,adoptarea si
difuziunea pe scara larga nu ar fi fost posibila daca nu existau noi
cereri in acel stadiu de dezvoltare. Chiar daca prioada de tranzitie de la
eneolitic la epoca bronzului nu ar fi fost un pas inapoi,metalurgia bronzului
tot nu ar fi putut origina in zona carpato-dunareana deoarece lipsea cositorul
sau substitutele sale. Stimulul initial trebuie,deci, sa fi venit din Anatolia
prin Pen. Balcanica,cu care zona carpato-dunareana a mentinut permanent
legaturile de-a lungul preistoriei.
De foarte multe ori inceputul Epocii Bronzului a fost echivalat cu
o intoarcere la stabilitate si echilibru intre agricultura primitiva si
pastoralismul primitiv,dar acest echilibru a fost realizat, mai mult sau mai
putin,in a doua parte a perioadei de tranzitie si a devenit generalizat in
primele doua etape ale Epocii Bronzului. Bordeiele si modestele colibe au fost
inlocuite de locuintele de suprafata mai mari si mai durabile;cel putin in
cateva culturi din etapele acestea,asezarile erau uneori pe inaltimi si erau
fortificate cu santuri,palisade si valuri de pamant, uneori chiar cu ziduri de
piatra. Aceste “fortarete”erau probabil locul de rezidenta pentru sefii unor
organizatii tribale.;fortificatiile si folosirea frecventa a topoarelor din
piatra -deja inainte de sfarsitul primei etape a Epocii Bronzului-de cutite de
bronz,sabii si topoare de lupta indreapta atentia catre raiduri (daca nu chiar
cuceriri teritoriale). Pastrand proportiile ,cel putin in unele culturi ale
bronzului (Monteoru,Otomani,Sighisoara-Wietenberg), acesti sefi si
“fortaretele”lor aduc aminte de basileis
Micenieni si citadelele lor. Tezaurele
de aur si diferenta de bogatie,scoase in evidenta de ofrandele bogate din unele
morminte si modestia sau chiar saracia din altele ,arata oarecare diferenta de
clasa.
In unele asezari fortificate, bordeiele erau asezate in randuri
paralele.In zona culturii Otomani,asezarile localizate pe pamant mlastinos erau
compuse dintr-un grup central de case inconjurat de bordeie,a caror ramasite au
fost gresit catalogate drept valuri de pamant. Sapaturile facute de arheologi
romani au demonstrat ca sunt ramasite ale caselor arse si nu fortificatii.
Carele cu patru roti
introduse in acea perioada-a caror modele din argila si roti din argila au fost
gasite-au fost cu siguranta imprumutate din Asia Mica,nu din est , unde doar
carele cu doua roti erau folosite. Multe articole si arme de tip
transilvan sunt descoperite peste
Carpati si chiar in Dobrogea, ce demonstreaza unitatea zonei carpato-dunarene
si justifica termenul “Epoca Bronzului Carpato-Dunarean”.
Vestigiile circulare din asezarile mici (zolniki-cenusare),arse, contin in
cenusa lor ,un numar mare de oase de animale.
Au fost mentinute relatii stabile cu sudul de-a lungul Epocii
Bronzului,iar infuziunile sudice sunt vizibile in multe produse ale culturii
materiale. Cresterea numarului ceramicii si obiectelor metalice cu decoratii
spirale, incepand de la sfarsitul Epocii
Bronzului Timpuriu,s-a datorat indisputabil influentei Miceniene. Decorarile
spiralice,deseori similare zonei carpato dunarene si lumii Miceniene ,diferite
ornamente de aur (discuri ,de pilda) si diferite obiecte de os sunt aproape
identice in forma si decorare cu cele
gasite in mormintele miceniene,ceea ce dovedeste stimulii sudici si contactul
cu sudul.
Importarea din sud de
obiecte,care nu erau sau nu puteau fi produse la nord de Dunare de fortele
locale , este evidentiata de numarul mare de margele de tip est mediteranean
descoperite ,printre alte situri,la Sarata Monteoru. Legaturile cu Europa
Centrala,si mai la nord in Baltica,sunt atestate de bronzurile de origine
carpato-dunareana descoperite in regiuni intermediare si chiar pe coastele
baltice si de margelele de chihlimbar gasite in situri si cimitire din Romania.
Incinerarea,care aparuse
in perioada de tranzitie,a devenit ritualul obisnuit intr-un numar de culturi
ale Epocii Bronzului din sud vestul si centrul Romaniei,pe cand culturile din
sud estul si estul Romaniei continuau sa-si ingroape mortii . Schimbarea ritului funerar,evident, implica o
schimbare de atitudine fata de viata,desi nimeni nu poate crede ca populatiile
vecine si uneori conlocuitoare,aveau o viziune diferita ; si mai mult,
chtonic-ul Anschaung a fost pe
de-a intregul inlocuit de viziunea uraniana la inceputul Epocii
Bronzului, si implicit de un cult al soarelui,dovedita de motivele solare
(cerc,cerc cu raze,roata cu spite,etc) frecvent folosite in decorarea ceramicii
si vaselor de metal. Necropolele de incinerare-cunoscute in special in cultura
campului de urne si in zona culturii Sighisoara-Wietenberg, si
necropolelel de inhumare in zonele unor culturi ale Epocii Bronzului (de
exemplu: Monteoru,Otomani si Noua) au fost privite ca necropole tribale,iar
mormintele grupate drept inmormantari de familie.
Numarul foarte mic de
figurine feminine e o alta dovada a declinului credintei in divinitatea
zeitei-mama si chiar inlocuirea ei cu
cea a cultului soarelui. Cele mai remarcabile exceptii sunt figurinele feminine
cu fuste clopot ale culturii campurilor cu urne danubiene si alte cateva specimene
apartinand altor culturi ce sunt considerate supravietuitoare ale cultului
fertilitatii din Neolitic. Chiar asa,avand in vedere ca in chiar perioada de
tranzitie exista putine dovezi ale continuarii acestui cult , trebuie gasita
alta explicatie ,din moment ce toate figurinele din cimitirul de la Carna au
fost gasite in morminte de copii.
Resturi vestigeale ale
sanctuarelor din Epoca Bronzului Mijlociu au fost descoperite in doua locatii
aflate la distanta una de alta: Sarata Monteoru (cultura Monteoru)-inca nedezgropata si la Salacea (cultura Otomani). Descoperirea de la
Salacea a fost legata de descoperirea unui adevarat templu. Are o un hol de
intrare si o camera mare (8,20 pe 5,20
m), construit din lemn tencuit cu lut ,dar si din chirpici ; avea o podea din
lut batatorit si un acoperis din paie sustinut de sase coloane
interioare;continea trei altare-unul ca o masa si doua ca scene mari. Motive unghiulare incadrate,in
relief, si chiar o friza,consistand dintr-o spirala fara sfarsit ,deasemenea in
relief si partial vopsita cu alb, decorau cel putin parti ale zidurilor
exterioare. Asemenea sanctuare dovedesc civilizatia avansata a acelei epoci si
erau cu certitudine numeroase: fiecare asezare mai importanta trebuie sa fi
avut o asemenea constructie unde se faceau diferite ceremoniale.
Opinia
generala este ca populatiile Epocii Bronzului au aparut din amestecul local de
populatii eneolitice cu cele venite in perioada tranzitionala.
Indo-europenizarea s-a sfarsit la inceputul Epocii Bronzului. Totusi nu putem
identifica tracii in acea perioada indepartata,deoarece nu stim cu certitudine
daca triburile trace sau ilire se separasera deja. Mai sigur discutam despre
Proto-traci din care s-au nascut geto-dacii in Epoca Fierului,pe o parte, si
tracii Peninsulei Balcanice ,pe de alta.
Cele mai multe dintre culturile Epocii
Bronzului romanesti s-au format pe teritoriul actual al Romaniei,pentru ca ele
au evoluat din populatiile perioadei tranzitionale care incorporasera elemente
neolitice si au fost permanent imbogatite de contributiile si influentele
sudice. Aceste culturi pot fi clasificate astfel:
Epoca
Bronzului Timpuriu: ultima etapa a culturii Foltesti din Moldova si,
poate, cele ale culturilor Cotofeni si Vucedol din Transilvania si Crisana.
In Dobrogea situatia este inca confuza:desi Cernavoda II sau Cernavova III ar
fi putut continua sa existe in Epoca
Bronzului Timpuriu ,nu exista date pozitive. Cultura Glina-Schneckenberg
(Muntrenia,Oltenia si sud-estul Transilvaniei) a durat pe intreaga perioada. Culturile
Periam (pe Muresul Inferior),Monteoru (nord-estul Munteniei si
sudul Moldovei), Otomani (Crisana) si Sighisoara-Wietenberg (Transilvania)
incep sa se dezvolte aproape de sfarsitul Epocii Timpurii.
Epoca
Bronzului Mijlociu: are loc cea mai mare parte a evolutiei culturilor
Monteoru,Otomani,Sighisoara-Wietenberg,Costisa (Moldova),Tei (Muntenia,Oltenia
si partea de sud est a Transilvaniei),Vattina (Banat),Pecica
(Banat,Crisana) si mult din evolutia culturilor Garla Mare-Carna si Verbicioara
(Banat-Oltenia) si Suciu de Sus (Maramures).
Epoca
Bronzului Tarziu: cele mai multe din culturile de mai sus au continuat,in timp
ce complexul cultura Noua-Coslogeni s-a extins in centrul si estul
Transilavniei ,estul Munteniei si in Dobrogea.
Ne vom ocupa mai intai de culturile
datand exclusiv Epocii Bronzului Timpuriu;apoi folosind un criteriu geografic
in sens invers acelor de ceasornic,de culturile care incep sa se dezvolte in
bronzul timpuriu si continua in bronzul mijlociu(unele chiar in bronzul tarziu)
din Muntenia prin
Moldova,Transilvania,Maramures si Crisana pana in Banat si Oltenia;de culturile
exclusiv bronzului tarziu ne vom ocupa la sfarsit.
Prima sinteza a Epocii Bronzului este cultura
Glina-Schneckenberg,care s-a format in Muntenia si Oltenia si a trecut
in sud estul Transilvaniei. Unii autori cred ca prima faza dintre cele doua
(ori trei) are loc inainte de sfarsitul perioadei de tranzitie,fiind initial
simultana cu Foltesti II. Cultura Glina-Schneckenberg a
rasarit din populatia veche Gumelnita,a fost fertilizata de culturile Cernavoda
si Foltesti si a primit contributii de la cultura amforelor globulare (cateva
morminte tip ciste). Predomina in ceramica cestile cu o
toarta si bolurile ,decorate cu snur si butoni-deschisi . Un mic tezaur
descoperit la Crivat contine un topor de tipul Veselinovo, o lama triunghiulara
de cutit cu patru nituri si nervura centrala si un topor plat; in alte situri s-au
descoperit mici obiecte de bronz si cupru si foite de aur. Mai erau folosite
unelte de piatra si cremene (topoare de lupta,cutite curbate,etc),figurine de
argila au fost deasemenea descoperite.
S-a pus accentul pe rolul jucat de
Glina-Schnekenberg in formarea unor culturi datand de la sfarsitul bronzului
timpuriu si din bronzul mijlociu (Monteoru,Tei,Sighisoara-Wietenberg si
Verbicioara).
Cultura Periam a Banatului si
sudului Crisanei se extinde in partea de nord est a Iugoslaviei.Este alaturata complexului
cultural Periam-Mokrin-Pancevo dezvoltat dintr-o populatie destul de
stabila cultural si etnic,care include si elemente tarzii ale complexului
Salcuta-Bobanj si a fost influentata de elemente sudice anatoliene mai
degraba decat macedonene. Analogiile cu cultura Nagyrev a Ungariei indica un
sincronism cu ea. Ceramica (mai mult cesti cu una sau
doua torti si vase tip clepsidra cu doua torti) este decorata cu incizii
aranjate in metope. Au fost
gasite in asezari Periam si diferite obiecte de cupru si bronz (bratari,coliere
de tipul Osenhalsringe si ace de tip Rollennadel). Mortii erau
ingropati in morminte plane.
Cultura Periam a jucat un rol
decisiv in formarea culturii Pecica de pe Muresul Inferior si a culturii
Vattina din Banat.
Cultura Monteoru a derivat din Glina Schnkenberg timpuriu si a inclus cateva elemente care au persistat
din perioada tranzitionala; a acoperit zonele deluroase ale Munteniei est
centrale si nord estice, intra in sudul si centrul Moldovei si apoi trece
Carpatii in sud estul Transilvaniei.
Este
caracterizata de asezari construite pe varfuri de deal,margini de terase, ce
puteau fi usor aparate,inconjurate de santuri in Moldova din faza I, si de
cimitire la marginea asezarilor.S-au facut cercetari importante la situl eponim
Sarata Monteoru si in Moldova. La Sarata Monteoru evolutia aceste culturi poate
fi urmarita de la inceputuri aproape pana la sfarsitul Epocii Bronzului. S-au
indentificat doua faze (I si II),prima incluzand cinci stadii (MIC4, MIC3,MIC2
si MIa si Mib) ,iar a doua are doua stadii (MII1 si MII2). Au fost descoperite
si patru mari necropole. Locuinte ridicate pe pietre sau platforme,sau pe
fundatie de pietris, apar pentru prima oara,dar ele au fost precedate de
bordeie. Ultimul stadiu al culturii Monteoru (Balintesti-Garbovat,in
sud estul Moldovei) care lipseste de la situl eponim,face tranzitia la cultura
Noua din bronzul tarziu.
Tipica este ceramica
gri-neagra cu slip fin ,cele mai obisnuite forme fiind cestile cu una sau doua
torti,vase de libatii (Spendegefasse) cu baza ascutita si gat cilindric,
askoi,etc. Decorarea este geometrica si
variata,cel mai des incizata: liniare,motive solare,etc;caneluri
marginite de linii incizate sunt caracteristice stadiului II,cand apar si
spiralele si ansae lunatae.
Foarte multe aspecte ale acestei culturi
sunt scoase in evidenta de materiale gasite in morminte. S-au sapat peste 350
morminte in cele patru necropole descoperite la Sarata Monteoru; cele mai multe
din ele erau de inhumatie cu mortii sezand pe o parte in pozitie chircita si
doar cateva erau morminte in urna ale
copiilor. Mormintele de familie erau marcate de un cerc de pietre si deseori
acoperite de o mica movila de pamant.Bogatele descoperiri includ:bratari si
coliere din bronz;inele buclate din bronz,argint si aur;margele din
sticla,chihlimbar si aur;varfuri de sageata din os,paftale si piese de obraz
(acestea din urma deasemenea din argila);varfuri de sageata din cremene;topoare
de lupta din piatra (in mormintele barbatilor) si multa ceramica. In cultura
Monetoru sunt frecvente cutitele curbe de piatra,capete de maciuca din piatra,ace de diferite forme (incluzand
asa numitele ace Cipriote).
Etapa timpurie a culturii Monteoru a fost
aproximativ contemporana cu grupul Nitra (Slovacia) iar sfarsitul fazei I si
inceputul fazei II poate fi considerate sincrona cu perioada Miceniana
dezvoltata.
Legaturile
cu influentele civilizatii miceniene sunt de netagaduit; chiar organizarea
sociala (asezari fortificate si clasa
razboinicilor) multumita careia aceasta cultura s-a putut dezvolta pana la
inceputul bronzului tarziu.
Cultura Tei s-a raspandit in acea parte
a Munteniei care nu a fost ocupata de cultura Monteoru si in zona din dreapta a
Dunarii. Intr-o faza timpurie a trecut in sud estul Transilvaniei, unde va fi
rapid inlocuita de cultura Sighisoara-Wietenberg. A descins ,deasemenea, din
populatiile Glina-Schneckenberg si Cernavoda-Foltesti,fiind caracteristica bronzului mijlociu si tarziu,cand asezarile
tip zolniki erau cunoscute. Evvolutia sa a fost impartita
in cinci faze. Ceramica (in special cesti cu una sau
doua torti si vase de depozitare) cu decoruri geometrice incrustate cu alb executate prin crestaturi successive. Spirala apare in faza a II
a,ceea ce inseamna ca nu a fost mostenita din trecut, ci imprumutata din
civilizatia miceniana. Importurile fazei a II a din nivelul Monteoru II
demonstreaza ca influentele de ambele parti s-au intensificat si indreapta atentia catre un sincronism a
acestor faze.
Aceasta
cultura a durat pana la sfarsitul bronzului tarziu,dar zona sa din estul
Munteniei a fost ocupata de cultura Coslogeni in bronzul tarziu.
Cultura Costisa ,ramura romaneasca a
complexului
Bialyi Potok, a patruns nordul si centrul Moldovei, venind din nord in
timpul nivelului IC3-IC2 a culturii Monteoru,adica la inceputul bronzului
mijlociu. In situl eponim vestigiile sunt sub nivelul Ia-Ib Monteoru,care a
venit din sud si a impins cultura Costisa catre nord. S-au diferentiat doua
faze: una corespunzand Monteoru IC3-IC2 si o alta in mare parte Monteoru Ia-Ib. Tipurile obisnuite de
ceramica sunt cestile cu doua torti si amforele globulare cu doua
torti;decorarea incizata consta aproape exclusiv din triunghiuri inversate.
Bronzurile sunt rare ,mai numeroase sunt cutite curbate de piatra,topoare-ciocan
din diorite,etc Cateva materiale arata ca si cultura Costisa a contribuit la
formarea culturii Noua din bronzul tarziu.
Cultura Sighisoara-Wietenberg,
tipica epocilor broonzului timpuriu si
mijlociu pem platoul transilvan si zonele joase s-a extins spre sud estul
Transilvaniei.
Ca
regula, se considera ca a descins din cultura Cotofeni,dar recent s-a pus sub
semnul intrebarii originea ei. S-a acordat un rol important la formare si
culturii Tei, iar influente ale culturii
Sighisoara-Wietenberg se presupun a fi germenele culturii Tei III, sincrona cu
Sighisoara-Wietenberg III sau II/III.
Peste 200 asezari si necropole stau
marturie populatiei dense. S-a descoperit doar o asezare fortificata
(Coldau),cu toate ca populatia culturii
era cu siguranta razboinica. Evolutia culturii Sighisoara-Wietenberg a fost
impartita in trei faze;iar pe baza
materialului Sighisoara-Wietenberg in siturile Otomani, si vice-versa
,s-a stabilit un sincronism intre aceste culture si culturile Europei Centrale.
Sincronismele intre cele trei faze majore sunt:
Sighisoara-Wietenberg
,faza I= Otomani IB (Reinecke A2),
Faza
II= Otomani II,Fuzesabony timpuriu,Vattina ,nivelul XII Pecica (Reinecke B1-B2)
Faza III= Otomani III sip arte din culturile Suciu de Jos
si Noua.
Formele principale de ceramica sunt ceasca cu o singura
toarta,farfurie cu forma de peste,farfurii si boluri cu buza tetralobata (care
apar in faza III). Decorarea geometrica este prin
incizie,crestaturi,impresiuni ,toate incrustate cu alb si in
relief,in mod particular cu forme canelate,ce apar in faza II odata cu spirala;
meandrele apar in faza III. Numeroase tezaure si obiecte din bronz,de
altfel si tezaurele de aur, gasite pe teritoriul Sighisoara-Wietenberg,stau
marturie metalurgiei dezvoltate;armele (sabii lungi de tip Boiu),ca de altfel
si reaparitia spiralei ,arata ca erau legaturi puternice cu lumea miceniana.
Alta dovada este furnizata de vatra de
la Sighisoara,decorate cu spirale convolute similara celor din megaronul
palatului de la Micene.
Ritul de ingropare a fost aproape
exclusive incinerarea in urne acoperite. Inhumarea a fost foarte rara.
Cultura Otomani, descinsa din
culturile Cotofeni si Baden, a ocupat Crisana si Ungaria pana aproape de Tisa,
si apoi s-a extins la vest de Tisa si mai departe in nord. Arheologii unguri o
numesc cultura Fuzesabony, dar slovacii i-au pastrat numele de Otomani. Sunt
cunoscute in Romania cam o suta de asezari si necropole. Evolutia culturii a
fost impartita in trei faze care s-au dezvoltat fara intrerupere pana la
sfarsitul Epocii Bronzului. Asezarile cu locuinte aranjate in cerc si asezarile
fortificate cu val de pamant sunt tipice,in special,pentru primele doua faze.
Cele mai obisnuite forme ceramice sunt cestile cu gat lung ,toarta
inalta si fund inaltat inelar si bolurile. Decorarea cu maturica (Besenstrich) a fost utilizata in faza
I;decorul geometric incizat apare in faza II;spiralele si cateva caneluri in faza III cand au aparut si
butonii.
Figurinele feminine aveau capul detasat.
Pe teritoriul Romaniei, incinerarea a fost
singurul rit in faza timpurie,dar inhumarea in pozitie chircita a fost adoptata
in celelalte faze. Incinerarea a fost atribuita influentelor din grupul culturilor
campurilor de urne,dar si inhumarea era folosita in fazele timpurii ale
acestui grup,mai sigur era o ramasita a practicilor din culturile Cotofeni si
Baden.
Sincronismul cu
Sighisoara-Wietenberg a fost prezentat mai sus. Cateva cioburi (fragmente)
ceramice ale culturii Suciu de Jos
gasite in doua asezari Otomani ale fazei III atesta concomitenta cu
vecinul de la nord si nord est. catre vest;
inceputul fazei I este
sincronizata cu Nyerseg (Ungaria) si restul nivelurilor Periam si Toszeg A
(Ungaria) (Reinecke A1-A2);
faza
II=Toszeg B (Reinecke B1-B2)
faza II/III-etapa de tranzitie cu trecerea de la Reinecke
B2 la C
faza III cu Toszeg III (Reinecke C-D)
Cultura
mormintelor tumulare ,care in Ungaria
a pus capat aspectului Fuzesabony,a avansat in Crisana doar pana pe valea
raului Er,iar cultura Otomani a durat pana la sfarsitul bronzului tarziu.
Nord vestul
Romaniei (Maramuresul si parte a Crisanei),in timpul bronzului mijlociu si
tarziu, a fost ocupat de cultura Suciu de Jos,care s-a extins
deasemenea in sub Carpatii Ucrainei. Potrivit unor autori si-a inceput
dezvoltarea deja in bronzul timpuriu din aspectul Vucedol-Zok-Nir, potrivit
altora a izvorat in bronzul mijlociu din contactul dintre
culturile Otomani si Sighisoara-wietenberg. E sigur ca s-au descoperit
materiale Suciu de Jos in siturile Otomani Ii si III si Sighisoara-Wietenberg
III.
Cele
mai importante aspecet al acestei culturi sunt vasele incizate ,cele mai
frumoase din preistoria europeana cu
motive spiralice si solare, dar si geometrice,chiar zoomorfice.
Pozitia favorabila a acestei culturi pe ruta comerciala a metalelor din sis pre
Centrul si Nordul Europei , a contribuit la dezvoltarea si inflorirea
metalurgiei sale. Singurul rit funerar a fost incinerarea in morminte plane si tumuli.
Cultura Pecica a bronzului mijlociu
si tarziu, care s-a dezvoltat la confluenta Muresului si Tisei, s-a bazat local
pe cultura Periam a bronzului timpuriu si, poate, pe elemente timpurii ale
culturii Baden din perioada tranzitionala. Ceramica sa este caracterizata de
vasele tip clepsidra,cesti cu o toarta si decorarea cu incizii. Cateva bare de
bronz au fost descoperite chiar la
Pecica,iar un tezaur de bijuterii de aur intr-o vas la
Pecica-Rovine,incluzand pandantive cu forma conica ai un disc decorat en repousse. Ritul funerar era inhumarea.
Cultura Vatina, in sudul Muresului,a
fost deasemenea bazata pe cultura
Periam-Mokrin,cel mai probabil in timpul periadei Reinecke A2 si a durat pana
in perioada Reinecke B2 la C. Cultura a ocupat vestul Banatului,nordul Serbiei
si bazinul inferior al raurilor Tisa si Sava.
Obiectele metalice sunt rare in
asezari,dar cele de piatra,cremene,os si teracota mai obisnuite. Cele mai
caracteristice forme ceramice sunt vasele cu una sau doua torti tip ansa
lunata,gat innalt,buza rectangulara si picior inaltat tip inel. Decorarea
geometrica este incizata (zig-zag-uri,triunghiuri,etc) ,si frecvent ghirlande.
Vorbind in general,ceramica are analogii foarte stranse cu cele ale culturii
Verbicioara. Si aici,singurul rit funerar era inhumatia.
Cultura
Garla Mare-Carna,deasemenea, este parte a marelui complex cultural care
s-a intins pe ambele maluri ale Dunarii Mijlocii si Joase, din Budapesta pana
la gurile Jiului. In Romania a ocupat mare parte din Banat si sud vestul
Olteniei. Desi sunt cunoscute cateva
gropi de inhumare in faza timpurie,intreaga cultura este caracterizata
de mari campuri de urne fara tumuli. S-a sapat
doar in putine situri. S-au dat diferite nume acestui complex, pe baza
diferitelor zone in care s-a extins,mai degraba decat pe diferentele
esentiale,desi exista si nuante regionale. In Romania, grupul Garla
Mare-Carna dateaza din bronzul mijlociu si tarziu,evidentiata de
topoarele de bronz,de lupta de la Cruceni, inelele buclate tipice Reinecke A2
de la Carna,un vas tip Carna descoperit in necropola de epoca bronz tarziu de
la Zimnicea si unul de tip Zimnicea in necropola de la Carna.
O
foarte detaliata impartire este dificila in acest stadiu al cercetarii. Totusi,
s-au observat doua faze la necropola de la Cruceni,una din Reinecke B la C si
cealalta de la C la D; necropola de la Bobda incepe in faza a doua Cruceni si
dureaza pana in Ha A (Halstatt A). Incercarea de impartire in faze, in
necropola de la Carna, este neclara.
Cele mai multe morminte, pe langa urne
,contin multe vase ,dar bronzurile sunt rare. S-au gasit si figurine in cateva
necropole. Cele mai frecvente forme ceramice sunt
urnele globulare cu gat cilindric si doua sau patru torti,vase cu torti
inaltate si trei butoni conici pe
burta,vase cu doua torti inaltate,si
boluri cu buza tetralobata. Decorarea prin incizie,de regula prin tehnica
crestaturii (Stich) si incrustarii,
consta in special din motivele spiralice si derivate din ele,dar s-au gasit si
alte tipuri geometrice; meandrul este rar. Statuetele de femei au fost
legate de tipul egeano-anatolian.
Grupul Garla Mare-Carna poate
fi sincronizat cu Verbicioara ,pe baza descoperirilor facute in centrul
Olteniei,care era ocupata de cultura Verbicioara. Marele complex
cultural a durat pana bine in sec.XIII ien,iar declinul ar trebui legat de
marile miscari de populatii din centrul est al Europei si valea Dunarii catre
Egee ,asa cum este dovedit de descoperirile din Macedonia si Grecia.
Banatul de est si partea Olteniei care nu
a fost ocupata de complex, cum am aratat mai sus, a fost aria de difuziune a culturii
Verbicioara din bronzul mijlociu si tarziu ,care deasemenea s-a extins
in nord estul Iugoslaviei si nord vestul Bulgariei. Descoperitorul ei a
impartit-o in cinci faze.Verbicioara a izvorat din cultura Periam si
s-a raspandit in Banat si Oltenia. Ca si
in cultura Tei,in ultimile faze,asezarile pe margini de terase au
fost inlocuite de asezari tip zolniki,ceea ce sugereaza predominenta
pastoralismului. Cele cinci faze ale culturii Verbicioara sunt
considerate sincrone cu cele ale culturii Tei. Sincronismul cu
Garla Mare-Carna este atestat de infiltratiile din aceasta cultura si de cateva forme imprumutate sau
influentate de aceasta cultura. Elementele avand
legatura cu Periam sunt gasite in faza I;vasele cu forma de clepsidra sunt
caracteristice fazei II;faza a III a este scoasa in evidenta de vasele cu doua
torti si de pluguri din coarne de cerb;vasele
cu doua torti continua sa se dezvolte in
faza IV. Aceasta cultura se presupune a fi
durat din Reinecke A2 pana la sfarsitul
Epocii Bronzului.
Ceramica este
decorata cu modele geometrice incizate si incrustate,spirala este mai rara
decat meandrul,iar desenele ce
simbolizeaza soarele (roti,cercuri concentrice) sunt utilizate frecvent.
Ritul funerar a fost inhumarea in pozitie
chircita in fazele timpurii si incinerarea de la sfarsitul fazei a II a si
inceputul fazei a III a.
In sud estul
Munteniei,o fasie ingusta de-a lungul Dunarii, a fost ocupata de cultura
Zimnicea-Plovdiv , a carei zona principala era in nord vestul si sudul
Bulgariei. Cea mai mare descoperire din Romania este necropola de inhumatie de
la Zimnicea,cu mortii ingropati in pozitie chircita. Cea mai obisnuita forma
ceramica este vasul cu doua torti. Au fost mentionate deja elementele care permit
sincronizarea acestei culturi cu cea Garla Mare-Carna.
In timpul bronzului
tarziu,intregul platoul transilvan si intreaga Moldova a format zona de difuzie
a grupului cultural Noua. Estul Munteniei si Dobrogea a format grupul
Coslogeni. Ambele grupuri au apartinut complexului cultural
Sabatinovka (est de Prut)-Noua-Coslogeni si a reflectat
profundele schimbari economice si sociale a acelui timp. Intruziunea in cultura
Zimnicea-Plovdiv este plasata la sud de Bucuresti.
Aceasta noua sinteza
s-a bazat pe precedentele populatii Monteoru,Sighisoara-Wietenberg si probabil
Tei din Romania,si din elemente Srubno-Hvalinsk din Rusia(Ucraina?).
Considerand ca varianta Sabatinovka se formase deja in sec.XV/XIV ien , si ca
grupele Noua si Coslogeni dateaza din sec.XIII ien (posibil sfarsitul sec.XIV
ien),fermentul care a cauzat cristalizarea si difuzarea ultimelor doua culturi
la vest de Prut ,trebuie sa fi fost de origine estica.
Evolutia grupului
Noua a fost impartita in doua faze,una in sec.XIV/XIII ien ,in care
sunt multe elemente supravietuitoare ale culturilor precedente, si o alta in
sec.XIII ien,care in cateva locuri a continuat in faza timpurie a Ha A (1200
ien) si in care toate elementele din alte culturi vechi au disparut.
Tipic pentru intregul
complex sunt asezarile mici tip zolniki(cenusare) ,compuse din cateva
locuinte modeste, si de numarul mare de oase (uneori peste 80% din descoperiri)
,in mare parte bovine. Mai sunt caracteristice cutite curbe din piatra,multe
unelte din os si un numar de ace de bronz.
Ritul funerar era
inhumatia in morminte plane (in grupele din Romania) si in tumuli (in grupele
din nordul Marii Negre). Cazuri de incinerare au aparut foarte rar.
Tipurile ceramice pentru grupul Noua
sunt identice cu cele ale culturilor precedente
(Costisa,Monteoru,Sighisoara-Wietenberg si Tei):vase si cesti in forma de sac,
cu una sau doua torti cu buton.Predomina contributia culturii Monteoru. Cele mai
obisnuite forme a grupului Coslogeni sunt vasele cu banda aplicata sub
buza,vasul biconic cu doua torti si ceva cesti cu torti suprainaltate,care au
analogii in cultura Zimnicea-Plovdiv.
Desi
pastoralismul a fost principala ocupatie a acestor grupuri culturale,aparitia
de obiecte de bronz,sunt dovezi ale comertului. In zona Coslogeni,bronzurile
par a fi mai putin numeroase.Cele mai multe tipuri de unelte si arme sunt de
origine transilvana,transilvano-ungara si central Europeana,dar si altele
dinspre est. Populatia trebuie sa fi avut cunostinte metalurgice ,luand in
considerare calupurile de bronz si
bucatile de bronz crud gasite in unele depozite din Moldova si Dobrogea.
PERIOADA
DE TRANZITIE DE LA EPOCA BRONZULUI
LA PRIMA FAZA A EPOCII FIERULUI: PERIOADA HALLSTATT A (1200-1000 IEN)
Aceasta perioada continua perfect perioada
Epocii Bronzului Tarziu , din punct de vedere economic,social si etnic. In
Romania,totusi,perioada Halstatt A-B nu poate fi echivalata cu inceputul Epocii
Fierului. Din cele 120 descoperiri de Halstatt A din zona Carpatilor,
totalizand peste 20.000 de bronzuri (fara sa mentionam obiectele gasite in
asezari si necropole) doar cinci erau din fier sau contineau fier. Aceasta
dovedeste ca nu exista o productie locala a fierului,iar in absenta ei nu se
poate vorbi de o Epoca a Fierului. De aceea se poate spune ca Epoca fierului
incepe in Halstatt B,desi nici cu aceasta nu suntem de acord, deoarece sunt doar cateva obiecte din fier databile in
aceasta perioada, cand 70 de descoperiri
din Transilvania contin 1200 obiecte din bronz.
Continuarea si dezvoltarea exceptionala a metalurgiei indica o perioada
de prosperitate;chiar daca se considera ca ingroparea tezaurelor este dovada
razboaielor si migratiilor,punct de vedere ce nu a fost confirmat. Alt argument
al ceror care pun inceputul Epocii Fierului in Halstatt A este caracterul
predominant pastoral al populatiilor. Dar ,am observat ca pe cea mai mare parte
a teritoriului Romaniei ,cresterea animalelor devenise o ocupatie majora in
bronzul timpuriu,ori chiar mai devreme. Faptul ca multe asezari (unele
acoperind peste 10 hectare) erau fortificate cu santuri,palisade si valuri de
pamant-desi se crede ca astfel de asezari erau folosite doar pentru
refugiu-poate sustine ideea ca acelea erau timpuri grele.
Cat despre aspectele
culturale,putem mai mult presupune decat sa demonstram, ca aspectele tarzii
Noua si partial Coslogeni au continuat cel putin in Ha A. Pe de alta
parte,culturile existente in partea de vest a tarii,la sfarsitul bronzului
tarziu,au dat nastere catorva grupuri culturale halstattiene timpurii,poate
datorita presiunii populatiilor si grupurilor culturale ce avansau dinspre
vest.
In regiunile din vest
ale Romaniei s-au identificate trei grupuri halstatiene timpurii,incepand de la
nord catre sud. Toate au radacini in culturile locale ale bronzului tarziu , cu
influente certe din cultura campurillor cu urne in unele.
Grupul Lapus, din Crisana-Maramures,care este ramura
romaneasca a culturilor Gava (Ungaria) si Holihrady (Slovacia), ce contin evidente
elemente Otomani si mai putine Suciu de Jos.
Grupul Pecica-Bobda a sudului Crisanei si
nordului Banatului ,ce continua aspectul Vattina a culturii campului cu
urne (prima faza a necropolei de la Bobda dateaza de fapt de la
sfarsitul bronzului tarziu),si
Grupul Insula Banului, in zona Portilor de
Fier continua cultura Garla Mare-Carna a aceleasi zone ,chiar
daca lipseste o legatura inca.
Tipice pentru primele doua grupuri sunt vasele
negre slefuite,decorate cu caneluri;forma cea mai obisnuita este urna biconica
cu gat inalt si mijloc mare (asa numitul tip villanovian),cu aplicatii de
butoane uneori indreptate cu varful in sus. Canelurile decoreaza gatul,formand
festoane,iar colaci inconjoara ,de regula,
fundul vasului; foarte des butoanele sunt inconjurate de caneluri.
Ceasca cu toarta suprainaltata,mostenita de la cultura Noua,este
frecvent gasita in grupul Lapus.
Desi nici vasele mari biconice si nici canelurile
nu lipsesc din grupul Insula Banului,ornamentarea predominant
impresionata este o reminiscenta a grupului Garla Mare- Carna,ceea
ce a facut pe descoperitorii ei sa o considere o veriga de legatura
intermediara inca neidentificata in care canelurile erau decorarea
obisnuita.Totusi, avand in vedere ca canelurile au o importanta secundara in cultura
Garla Mare-Carna,in contrast cu unele grupuri culturile vestice
(Dubovac,prima faza a Bobda,etc) ,o veriga de legatura ar putea exista si
grupul Insula Banului ar putea data din Ha A1. Vasele canelate Ha B
gasite in sud vestul Olteniei ar putea fi dovada unei opozitii initiale mai
puternice fata de presiunea venita din vest,ce eventual a rezultat in
extinderea acestui orizont cultural in zone foarte mari.
In centrul Romaniei,
orizontul canelat poate fi gasit in
special in Transilvania (mai clar in HaA2: aspectul Reci),devenind generalizat
in Ha B. Asa cum a fost deja mentionat,in regiunile estice cultura Noua
este posibil sa fi continuat si in HaA.
Dobrogea a fost
ocupata,probabil din Halstatt A tarziu,de cultura Babadag ce
apartine unui mare complex balcano-danubian care s-a intins la sud de
Dunare,trimitandu-si ceramica pana in Anatolia: vase tipice Babadag-ului
timpuriu au fost gasite in nivelul Troia VII B2. Cu mai mult de cincizeci de
ani in urma ,Vasile Parvan scria despre “dacii la Troia”pe baza tipurilor
ceramice similare gasite la Troia si in zona Carpatica; singurul amendament pe
care il aducem este sa inlocuim “dacii” cu “tracii”,pentru ca diferitele
grupuri de populatie tracica nu se separasera inca in sec.XII ien.
Desi informatiile
despre aceasta perioada de tranzitie vin din descoperirile intamplatoare
(tezaure) si din necropole,putem spune ca,exceptand asezarile fortificate din
unele zone,locuintele erau bordeie rotunde sau rectangulare cu o suprastructura
usoara. Singurul rit funerar era incinerarea, ori in tumuli (ca in grupul
Lapus) sau in morminte plane in celelalte grupuri la care ajunsese cultura
campurilor cu urne. In general ,datarea acestor situri lipseste. Insasi
incinerarea indica o persistenta a populatiilor si ideilor din bronzul
tarziu,desi cultul uranian al soarelui cu simbolurile lui,ce nu tagaduim, nu mai poate
fi gasit pe ceramica, care este foarte uniforma in primele doua grupuri.
Presiunea venita dinspre
vest si sud vest,care a inceput in nord estul Iugoslaviei,sud estul Ungariei si
in partea cea mai de sud vest a Romaniei a dat nastere la mari migratii. Cateva
din populatiile din zona de contact dintre Dunarea Mijlocie si de Jos au fost
atrase in aceasta miscare si au format
primele valuri care au dislocat pe “dorieni”dintr-o zona mai sudica
si,eventual, a cauzat invazia “popoarelor marii”.
Grupurile Noua si
Coslogeni din Moldova si respectiv estul Munteniei probabil existau in prima
faza (A) a Halstatt-ului,dar si
grupurile culturale vestice tipice Ha A au continuat in Ha B ,demonstrand ca
intreaga regiune a avut o perfecta
continuitate culturala si etnica.