Cultura Cotofeni.
Foto:
Link(uri) la sfarsitul postarii!
Cultura din perioada de tranzitie de la eneolitic la epoca
bronzului,denumita astfel dupa asezarile descoperite in comuna Cotofenii din
Dos (jud.Dolj).Cu toate ca are o larga arie de raspandire(V.Munteniei,Oltenia,NV
Bulgariei,NE Serbiei,interiorul arcului carpatic,Banat si Crisana-cu exceptia
zonelor joase , sudul Maramuresului) si
intinse relatii culturale spre V,S si SV cultura Cotofeni reprezinta totusi
inceputul unui proces de regionalizare dupa o etapa in care,prin fenomenul
Cernavoda III-Boleraz,inregistrasem unificarea culturala a unor tinuturi si mai
intinse.
De-a lungul evolutiei sale ,pe durata a trei faze principale
databile in a doua jumatate a mileniului 3 i.Hr.,procesul de regionalizare se
va adanci ducand la aparitia mai multor variante :una in centrul si sudul
Olteniei cu puternice legaturi la sud de Dunare
si Muntii Balcani,alta in Banat cu numeroase influente
Kostolac si Vucedol,iar ultima in nordul Olteniei si Transilvania la
care ,pentru ornamentarea ceramicii se folosea
tehnica impunsaturilor succesive. Aria de raspandire a comunitatilor Cotofeni
s-a restrans treptat ,pana ce a fost ocupata complet de triburile culturilor
Glina si Schneckenberg,aflate in miscare
de la est spre vest .
Asezarile Cotofeni se gasesc pe grinduri si ostroave ,pe
terasele inalte sau joase ,pe inaltimi,in pesteri sau chiar terenuri complet
netede inconjurate cu un sant de aparare circular (Plenita,jud.Dolj). Unele
sunt de scurta durata,sezoniere,altele de indelungata stationare,cu locuinte
durabil construite la suprafata solului,cu renovari sau reconstruiri
succesive,pe acelasi teren. Cultura Cotofeni este creatia unor comunitati cu o
economie complexa in cadrul careia cresterea
transhumanta a animalelor si cultivarea plantelor ocupau un rol
preponderent. In unele asezari (Ostrovu Corbului,Herculane-Pestera
Hotilor,Moldova Veche-Humca) s-au gasit dovezi incontestabile ale unei
activitati metalurgice (pe baza de cupru sau bronz cu arsen).
Ceramica comunitatilor Cotofeni,deosebit de variata si
bogata in repertoriul formelor
(strachini,castroane,cesti,urcioare,amfore,askoi,boluri,vase de agatat,de
provizii etc.) si ornamentare (in tehnica incrustatiei, in relief,angoba rosie,redand
motive geometrice ,*in capriori*,in retea,bandate,sub forma boabelor de
linte),reflecta atat fondul autohton cat
si elementele ce vor fi transmise viitoarelor culturi ale bronzului tracic.
Alaturi de inhumatia in tumuli sau gropi simple,in cadrul
culturii Cotofeni este documentat si ritul incinerarii,dovedind vechimea
credintelor solare in tinuturile
carpato-danubiene.
Cotofenii din Dos,comuna
in jud.Dolj,in nordul careia a fost identificata (1912) o asezare din perioada
de tranzitie la epoca bronzului ,instalata pe platoul unui deal dominant.
Deoarece facies-ul cultural al asezarii fusese identificat pentru prima oara in
Romania,aceasta a primit (1933) denumirea de Cultura Cotofeni,dupa numele
localitatii.
Enciclopedia
Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei, vol. A-C,
pag.366-367,Ed.Enciclopedica,coordonator stiintific Constantin Preda.
c. Cultura Coţofeni.
Evoluţia
culturii se derulează pe parcursul a trei mari perioade sau faze cronologice,
definite de Petre Roman (ROMAN 1976, 35):
faza I – perioada de formare, faza II – perioada de cristalizare; faza III – perioada
clasică.
A
existat ipoteza apariţiei acestei culturi – în cazul Transilvaniei – din fondul
local neo–eneolitic, N. Vlassa definind la Tărtăria o faza Petreşti–Coţofeni (VLASSA 1962, 25; 1963, 488, 494; 1967, 422;
1976, 140-141), ce se dezvoltă din ceramica nepictată a ultimei etape Petreşti–Turdaş, când tradiţionalul ornament al benzii punctat incizate se
descompune, apărând primele decoruri incizate ale ceramicii Coţofeni, care nu
cunoaşte încă nici decorul împunsăturilor
succesive nici boabele de linte.
Aceleaşi elemente au fost găsite şi la Turdaş, unde, mai mult, s-a încercat
demonstrarea faptului că primele ornamente Coţofeni au fost redate pe vase
păstrând toate caracteristicile ceramicii neolitice (VLASSA 1976, 141). Se
pare că ar exista materiale de la Turdaş – inventariate la Muzeul de Istorie al
Transilvaniei din Cluj-Napoca – care au pasta turdăşeană, pe care s-au executat
decoruri Coţofeni, precum şi materiale din pastă Coţofeni, cu motive turdăşene,
ceea ce ar demonstra existenţa fazei „0” a culturii Coţofeni (KALMAR 1991, 11).
Originea
culturii Coţofeni a putut fi stabilită (ROMAN
1976, 69-70) prin cercetarea eneoliticului final din jumătatea vestică a
României, care a demonstrat formarea unei mari unităţi culturale pe largi
spaţii geografice, care a înglobat ariile şi esenţa culturilor Sălcuţa, Bubanj
I, Petreşti, Ariuşd sau Bodrogkerestúr. Unificarea, fără să
înlăture toate nuanţele regionale, a fost determinată de amestecul fortuit al
culturilor sus menţionate, sub presiunea populaţiei de origine nord-pontică, pe
de o parte, şi a unor grupări nord-vestice, pe de alta.
Complexul
eneolitic central şi vest–românesc, de tip Herculane–Cheile Turzii constituie un prim mare
pas, fără de care naşterea culturii Coţofeni n-ar fi fost posibilă, deoarece
prin complexul cultural Sălcuţa IV–Herculane II-III–Cheile Turzii–Pecica-Şanţul Mare
se realizează spargerea barierelor culturale anterioare şi ia naştere o unitate
culturală peste a cărei arie nu întâmplător se va suprapune cultura Coţofeni.
În cadrul acestei unităţi se produc importante selectări şi modificări ale
bunurilor culturale, proprii mai înainte diferitelor culturi eneolitice.
Selectiv, sunt moştenite o serie de forme, iar altele se modifică; tehnica de
ornamentare suferă transformări, la fel motivele ornamentale, ce vor deveni în
timp tipice etapelor Coţofeni timpurii.
Aria
maximă de expansiune a culturii a cuprins Muntenia, Oltenia, Banatul,
Transilvania, Crişana, Maramureşul, nord-estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei
(ROMAN 1976, 13).
Transilvania
a fost un timp locuită în întregime de triburile Coţofeni, care vor ceda însă,
la un moment dat, regiunile estice şi sud-estice (ROMAN 1976, 14).
P.
Roman (ROMAN 1976, 60) consideră că
în Transilvania aceasta poate fi încadrată între orizontul Petreşti–Ariuşd şi
culturile Schneckenberg şi Wietenberg, aici cultura Coţofeni
încheindu-şi evoluţia odată cu faza I, datorită faptului că a fost supusă unui
şoc extrem de important (ROMAN 1976, 75).
Din punct de vedere cronologic, cultura Coţofeni se situează în a doua jumătate
a mileniului III î.Chr., fiind contemporană cu culturile Baden, Kostolać
şi Vučedol şi
posterioară orizontului Cernavoda III–Boleráz, dar anterioară
culturii Glockenbecher din Europa
Centrală (DUMITRESCU–VULPE 1988, 55),
fiind cea mai importantă cultură a perioadei de tranziţie la epoca bronzului.
După
toate caracteristicile prezente în cuprinsul aşezării de la Turdaş–Luncă materialele coţofeniene de aici se
înscriu în faza I de evoluţie a culturii.
f. Ceramica culturii Coţofeni.
Ceramica
culturii Coţofeni este de doua categorii: fină şi de uz comun. Formele
specifice (ROMAN 1976, 19-24) sunt:
străchini, castroane, ceşti, căni, amfore, pahare, cupe, oale de cărat lichide,
ulcioare, vase askos, borcane, vase
de bucătărie sau provizii, vase–clopot, vase de dimensiuni reduse, vase ce
imită formele de metal, vase sub formă de sticlă, vase adânci, vase ovale, vase
sub formă de ghiveci de flori.
Ornamentarea
ceramicii culturii Coţofeni (ROMAN 1976,
24-26) s-a realizat prin tehnici diferite: prin adâncire (incizii,
impresiuni, caneluri); în relief (brâuri, creste, proeminenţe, aplicaţii de tip
boabe de linte); prin încrustaţie (cu pastă de culoare albă, în incizii sau
impresiuni); prin pictură (crudă, după ardere, de culoare albă sau roşie, mai
rar, şi foarte rar de culoare brună).
Purtătorii
culturii Coţofeni nu mai au acel sentiment de horror vacui caracteristic multora dintre populaţiile neo– şi
eneolitice care îi preced. Ornamentele lor sunt mai aerisite, elementele
componente ale unei idei ornamentale ies clar în evidenţă. Sunt ornamentate în
special părţile vizibile ale vaselor: marginea aplecată spre interior sau
exterior, gâtul, umărul, corpul – pe părţile bombate – toartele de cele mai
multe ori.
Principalele
motive ornamentale sunt: triunghiul (simplu sau haşurat), benzi haşurate, benzi
incizate, motiv tip schelet de peşte,
motiv tip ramură de brad, motive în căpriori, aplicaţii plastice în forma boabelor de linte, motive spiraliforme,
cercuri concentrice, motive tip tablă de
şah, benzi verticale, şiruri de impresiuni, ornamente în relief, motive
pictate, motive – impresiuni cu sfoara răsucită, găuri perforate, ornamente
striate, caneluri, motive realizate prin barbotină.
Şi
mai multe informaţii despre ceramica coţofeniană din Ardeal găsim la CIUGUDEAN 2000, 22-29.
Existau
cu siguranţă meşteri specializaţi în arta olăritului, care nu era o ocupaţie
feminină, deşi este evident că acum creşterea animalelor domestice, mai
numeroase, îndeletnicire predominantă a populaţiei, le răpea bărbaţilor mai
mult timp decât înainte, iar caracterul mai războinic al acestora le lăsa şi
mai puţin răgaz pentru alte activităţi (DUMITRESCU–VULPE
1988, 57-58).
f.1. Factura ceramicii coţofeniene de la Turdaş–Luncă.
Ceramica fină este în scădere
procentuală faţă de nivelurile anterioare şi prezintă culori închise. Arderea
este bună şi degresantul folosit nisipul şi, pe alocuri, materie organică
tocată.
Ceramica
semifină este ca şi inexistentă, ea putând fi asimilată, de cele mai multe ori,
celei uzuale / grosiere. Distincţia se poate face doar după grosimea peretelui.
Degresantul folosit este nisipul în amestec cu pietricele şi – după toate
aparenţele – materie tocată, în unele cazuri. Arderea este bună.
f.1.a. Formele ceramicii culturii
Coţofeni de la Turdaş–Luncă.
A.3. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 45/3).
A.4.a. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 46/16).
A.6. O variantă cu umărul mai arcuit a formei s-a descoperit în nivelul III a zonei de vest (Fig.
18/3).
B.4. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 46/11).
B.4.b. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 46/1).
D.4. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 46/9).
D.5. O variantă a acestei forme cu partea dinspre fund mai
alungită s-a descoperit în nivelul III, zona de vest (Fig. 46/2).
F.1. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 46/19).
H.1. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 46/4).
I.1.b. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un picior de
vas cu această formă (Fig. 46/8).
K.2. În nivelul III, zona de vest, s-a descoperit un vas cu
această formă (Fig. 46/7).
¤
f.2. Ornamentele ceramicii culturii
Coţofeni la Turdaş–Luncă.
f.2.1. Ornamente incizate.
La Fig. 46/13 vasul ceramic este
ornamentat cu tăieturi scurte, paralele, perpendiculare pe buza recipientului
(nivelul III, zona de vest).
Cu incizii adânci s-a realizat un
ornament după care inciziile sunt dispuse „în căpriori” (nivelul III, zona de
vest; Fig. 46/5, 15).
În aceeaşi zonă a sitului arheologic
de la Turdaş–Luncă s-au descoperit şi
fragmente coţofeniene ornamentate cu mănunchiuri de incizii paralele mai rare
(Fig. 46/14) sau mai dese (Fig. 46/17).
În sfârşit, cel mai complicat
ornament incizat din acest punct este cel de la Fig. 46/11. Benzile incizate
umplute cu linii scurte incizate oblic sunt paralele cu buza recipientului.
f.2.2. Ornamente realizate prin impresiune.
Pe partea foarte profilată a buzei
unui vas ceramic descoperit în zona de vest, nivel III, s-au realizat două
rânduri paralele de impresiuni cu unghia (Fig. 45/3). Tot din aceeaşi unitate
stratigrafică provine şi fragmentul de la Fig. 46/19, ca şi cel de la Fig. 46/6
şi 12 ornamentate în aceeaşi manieră.
Impresiuni–tăieturi pe buza vasului
apar la Fig. 46/9 tot în nivelul III, zona de vest.
f.2.3.
Toartele, apucătorile şi butonii.
Toartele perforate se află de cele
mai multe ori pe vase ale speciei semifine şi uzual / grosiere. Ele pot fi
perforate orizontal (Fig. 46/3) sau, mai rar, vertical (Fig. 46/10).
Apucătorile se află de cele mai
multe ori pe vase ale speciei semifine şi uzual / grosiere (Fig. 46/16).
Imagini:
Identifier: CAEFC4D7-00D9-4DDA-8E75-4EAC6A2546D8
Format: 8,4 ardere, modelare cu
mâna image/jpeg lut
Source: Muzeul Naţional Secuiesc - SFÂNTU GHEORGHE |
Provenance: Turia
Publisher: CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucharest, Romania
|
Ceaşcă din lut,
cu buza lobată, toartă în bandă
Format: 48 image/jpeg
lut ars modelare cu mâna
Source: Muzeul Naţional Secuiesc - SFÂNTU GHEORGHE |
Provenance: Reci
Publisher: CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucharest, Romania
|
Amforă cu toarta
în bandă
Identifier: 4993F26B-71B2-47C1-8A0F-2CBAC0C79536
Format: 7,8 cmm Lut image/jpeg modelare,
impresiune, ardere
Source: Muzeul Naţional al Unirii - ALBA IULIA |
Provenance: Tăuţi
Publisher: CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucharest, Romania
|
Formă de bol,
gura largă, cu buza larg răsfrântă,
Subject: Vas |
Castron |
Ceramică |
Description: Formă de
bol, gura largă, cu buza larg răsfrântă, pântec rotund. Decor crestat pe buză,
haşuri incizate sub ea, benzi decorate cu împunsături succesive.
Identifier: 8DC8CB15-C571-444E-8C79-6F423B1EB817
Format: 8,2 cm Lut image/jpeg modelare,
impresiune, ardere
Source: Muzeul Naţional al Unirii - ALBA IULIA |
Provenance: Tăuţi
Publisher: CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucharest, Romania
|
Lut cărămiziu,
cu slip pe ambele feţe, corp sferic
Subject: Vas |
Ceaşcă |
Ceramică |
Romania |
Description: Lut
cărămiziu, cu slip pe ambele feţe, corp sferic, toartă supraînălţată şi larg
arcuită, ornamentat cu incizii liniare sub buză.
Identifier: 50067CF6-FC57-4BC2-B49B-C5CF767C7CB3
Format: 75 mm Lut image/jpeg modelare,
impresiune, ardere
Source: Muzeul Naţional al Unirii - ALBA IULIA |
Provenance: Poiana Ampoiului
Publisher: CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucharest, Romania
|
Ceaşcă cu buza
oblică şi toartă supraînălţată,
Creator:
