Cultura Periam-Pecica.
Foto:
Cultura din epoca bronzului numita astfel dupa doua statiuni
importante situate pe cursul inferior al
Muresului. Denumirea a fost introdusa in literatura romaneasca de specialitate
de catre I.Nestor in 1933,anterior fiind propusa denumirea de “cultura Mures
(Maros)” de catre arheologul maghiar J.Banner. Astazi denumirea de
Periam-Pecica este utilizata mai cu seama de specialistii romani,cei straini
preferand-o pe cea de Mures (Maros). Cu mai mult timp in urma au fost utilizate
si denumirile de Perjamos sau Szoreg sau,pentru o etapa mai timpurie a
culturii,notiunea de “grupul Pitvaros”,astazi in general abandonate.
Aria culturii ,nu foarte extinsa ,este astazi destul de bine
limitata,axa sa fiind cursul inferior al Muresului pana la confluenta acestuia
cu Tisa,descoperirile propriu-zise Periam-Pecica nedepasind cu mult spre vest
cursul celui din urma. Spre nord limita pare sa fie constituita din cursul
Erului,in vreme ce spre sud descoperirile Periam-Pecica depasesc foarte putin
valea Arankai (Zlatita). Catre est exista cateva descoperiri singulare si nu suficient
de sigure pana in zona de iesire a Muresului din regiunile muntoase. Astazi
aria Periam-Pecica ,astfel delimitata,se prezinta mult modificata din punct de
vedere geomorfologic fata de trecut prin numeroasele lucrari de asanare si
imbunatatiri funciare,incepute inca de la sfarsitul sec.18. In vechime
regiunea,prin excelenta de campie ,se caracteriza prin alternanta zonelor joase
si mlastinoase si a altora mai ridicate ,intretaiate de cursuri de apa,unele
dintre acestea de fapt foste brate ale Muresului ce constituiau un soi de delta
cu flora si o fauna specifice. Se considera,cu destul temei,ca era posibila la
vremea aceea exploatarea nisipurilor aurifere din aluviunile carate de Mures
dupa trecere acestuia pe la poalele versantilor Carpatilor Occidentali. In
acelasi timp trebuie subliniat si faptul ca ca in aria culturii lipsesc
zacamintele cuprifere. Descoperirile cele mai importante sunt reprezentate prin
asezarile de la
Deszk,Gerjen,Klarafalva,Kiszombor,Oszentivan (astazi
Tiszasziget),Pitvaros,Szoreg,cimitirele de la Battonya,Deszk “A” si
“F”,Oszentivan,Pitvaros,Szoreg,toate in Ungaria,asezarile de la Alunis,Cicir,Pecica,Periam,Sannicolau
Mare si cimitirul de la Beba Veche,toate in Romania,apoi,in Serbia,statiunea de
la Coka,asezarea si necropola de la Mokrin,asezarea si cimitirul de la Novi
Knezevak,asezarea si cimitirul de la Ostojicevo,grupul de morminte de la Rabe.
Cronologia si periodizarea culturii nu sunt inca definitive solutionate.
Traditional,a fost considerata ca incepand candva spre sfarsitul perioadei
timpurii a epocii bronzului (in intelesul periodizarii traditionale romanesti)
,segmentul principal al evolutiei sale fiind caracteristic perioadei mijlocii.
Originea culturii nu este satisfacator cunoscuta,anterior acesteia fiind
documentat un grup de descoperiri caracterizat,printe altele,de ceramica cu
suprafata data cu maturica sau cu impresiuni textile,prin aceasta dovedindu-se
“inrudit” cu grupele Zok tarzii din Campia Tisei. Cu privire la sfarsitul
culturii,unii specialisti apreciaza ca
aceasta ar coincide cu sfarsitul perioadei mijlocii a epocii bronzului,in vreme
ce altii opineaza pentru o perioada mai lunga ,pana in bronzul tarziu,aducand
ca argumente unele materiale din statiunea de la Szoreg..Recent au fost
introduse in circulatie mai multe date carbon din asezarile de la Kiszombor si
Klarafalva,care,calibrate,arata ca inceputul culturii poate fi plasat cu foarte
mult temei deja la inceputul mileniului 3 iHr. Intr-o acceptiune mai noua
,aceasta ar corespunde unei perioade mijlocii a epocii bronzului,incepand de la
anul 3000 iHr. O alta serie de date radio-carbon,in special pentru cateva
morminte de la Mokrin,plaseaza etapa mijlocie a culturii la sfarsitul aceluasi
mileniu,astfel ca o durata a fenomenului Periam-Pecica dincolo de anul 1600
IHr.,cand incepe perioada tarzie a epocii bronzului,este putin verosimila,locul
sau fiind luat de alte manifestari arheologice,fie Otomani,fie de traditie Vatina
(asa numitul grup Cornesti-Crvenka).
Asezarile culturii Periam-Pecica sunt relativ intinse ,cu mai multe
niveluri de locuire,depunerea avand,in unele cazuri,grosimi remarcabile,cum
este cazul la Pecica,unde atinge 4m. O asezare oarecum aparte pare sa fie cea
de la Rabe,unde statiunea se afla pe o ridicatura naturala ce domina
zona,probabil mlastinoasa din jur. Locuintele,uneori cu dimensiuni mari,cum
sunt cele descoperite la Mokrin-“Popin paor” sau Bekes—“Aardomb”,aveau planuri
rectangulare,cu peretii din pari de lemn si nuiele acoperiti cu chirpici. La
Pecica a fost semnalata chiar si o locuinta-megaron,cu o vatra la interior.
Ceramica, cunoscuta mai cu seama prin descoperirile funerare ale
culturii ,se caracterizeaza printr-un repertoriu distinct ,ale carui forme
principale sunt vasul cu doua torti trase din buza (Kantharos),cu o silueta
amintind clepsidra,ceasca cu o toarta ,pixida sau amforeta,cu capac si
perforatii pentru a fi agatata,castronul cu doua sau patru torti. In evolutia
morfologica a tipurilor ceramice se observa
patrundrea unor elemente din mediile invecinate,cel mai adesea din medii
Vatina si Otomani,mai cu seama catre sfarsitul culturii. Decoratia vaselor s-a
facut prin incizie.Destul de des apar si vase cu suprafata data cu maturica
(asa numita categorie Besenstrich),a caror prezenta se datoreaza ,in buna
masura,contactelor cu mediile Nagyrev sau Hatvan,si care uneori sunt folosite
drept urne in cele cateva morminte de
incineratie.
Tiparele descoperite ,in special cele din asezarea de la Pecica,atesta
practicarea metalurgiei bronzului,chiar daca situate intr-o zona lipsita de
minereuri cuprifere,comunitatile Periam-Pecica erau obligate sa obtina minereul
prin schimburi la distanta. Valvele descoperite probeaza ca se turnau ,cel
putin la Pecica,securi plate,topoare cu gaura de inmanusare
transversala,pumnale,varfuri de lance,piese de podoaba. Numeroase piese de port
descoperite in
morminte(ace,bratari,inele,pandative,dintre care se remarca cele de tip Brillenspirale,podoabe de
cap,etc),confirma activitatea metalurgica
a acestor comunitati,concomitent cu existenta unui schimb la distanta.
Foarte numeroase sunt piesele de port ,in special pentru coliere ,reprezentate
prin perle din asa-zisa “faianta”,apoi cochiliile de Cardium,Columbella sau Dentalium
,precum si margele din chihlimbar. Pentru etapele mai vechi ale culturii se
cunosc piese de port din os,intre care cele mai de seama sunt acele. Piese de
port din aur se cunosc din imormantari,cum sunt cele de la Beba Veche,din
“tezaure” cum este cel de la Pecica-“Rovine”,sau din descoperiri izolate.
Cimitirele,unele cu numeroase morminte,au fost descoperite,de regula,in
apropierea asezarilor . S-a afirmat,cel putin pentru cimitirul de la Mokrin,ca
mormintele erau dispuse pe siruri,dar faptul nu poate fi probat,fiind probabil
rezultatul unei impresii,necropolele fiind mai degraba organizate pe clanuri
sau familii,dupa o structura polinucleara. Practica funerara predominanta este
inhumatia,dar se intalnesc si cateva morminte de incineratie,a caror prezenta
se poate explica prin contactele cu grupele Nagyrev sau Hatvan. Numarul mare al
mormintelor de incineratie de la Battonya a fost pusa in legatura,poate oarecum
pripit ,cu influentele Otomani. Standardul funerar,foarte bine
structurat,consta din depunerea cadavrelor masculine in pozitie chircita pe
stanga,orientate predominat spre nord,iar cele feminine orientate predominant
spre sud si chircite spre dreapta. Se inregistreaza si unele exceptii,dar este
evidenta aplicarea si in cazul acestei culture a principiului dispunerii
bipolare si complementare a defunctilor dupa grupele de sex. Exista si alte
exceptii,mai putine,dar totusi semnificative ,in ceea ce priveste dispunerea
cadavrelor ,unele morminte masculine fiind dispuse dupa standardul feminin,de
exemplu mormantul 10 de la Mokrin,sau invers. Alte variatii ale standardului
funerar se constata si in alte cimitire ,explicate prin conatctul cu populatia
Otomani. Gropile sunt fie rectangulare,fie ovale,fara a se putea face o
legatura intre planul lor si grupele de sex,varsta ori rang. Dimensiunile
gropii,exprimate prin suprafata si cantitatea de pamant excavat,sunt in relatie
fie cu grupele de varsta,copii fiind inmormantati mai putin adanc,fie cu anume
elemente de inventar,arme sau piese de port,exprimand si in acest fel rangul
social. Intre mormintele de inhumatie se disting unele,in special de copii,cu
schelete asezate in vase mari (pythoi);s-au descoperit la Szoreg si mai cu
seama la Ostojicevo,unde s-au inregistrat peste 80 de asemenea
inmormantari,toate de copii. In cadrul cimitirului de la Mokrin au fost gasite
si cateva schelete cu cranii trepanate. Alaturi de mormintele de inhumatie s-au
descoperit si morminte de incineratie in urna,despre care se crede ca
reprezinta efectul relatiilor cu ariile
culturale invecinate Nagyrev sau Hatvan ,al caror rit funerar exclusiv este
incineratia. Mormintele fara inventar sunt destul de numeroase ,dar atunci cand
exista,inventarele sunt relativ bogate. De obicei,alaturi de schelete sunt
descoperite unu-trei vase ,dar se cunosc si morminte cu inventare ceramice mai
bogate,ca de pilda mormantul 8 de la Battonya.Piesele de port,expresie atat a
rangului social,dar si a grupei de sex a defunctilor,sunt prezente in
inmormantarile Periam-Pecica,mai cu
seama in cele feminine.De obicei este reprezentat un “set” din care fac parte
doua ace,cel mai adesea apartinand asa-numitului “tip cipriot”,bratari,mai rar
inele,piese de colier din metal,os (corn) sau cochilii,adesea insotite de
margele din “faianta” sau chihlimbar,precum si podoabe de cap
complicate,alcatuite din tubulete din placa de metal,pandative-ochelari,etc. Armele
sunt destul de rare,cele din metal fiind reprezentate prin pumnale,rar prin
topoare,in unele cazuri miniaturale,sau prin topoare din piatra. Raritatea
armelor din mormintele masculine,in contrast cu abundenta pieselor de port din
mormintele feminine ,indica faptul ca in cursul ceremonialului funerar se
acorda o atentie mai mare femeilor,statutul de barbat fiind exprimat prin alte
comportamente,probabil depozite sau descoperiri singulare de arme,chiar daca
nici acestea nu sunt foarte numeroase in aria Periam-Pecica. Alaturi de
vase,piesele de port ,arme sau instrumente,se gasesc deseori in morminte
resturi de ofrande alimentare,reprezentate prin oase de animale. Atat din
raspandirea unor piese,in special ceramice,de certa factura Periam-Pecica,cat
si din prezenta unor elemente straine ,mai ales piese din metal,in aria
culturii,se observa predilectia
comunitatilor Periam-Pecica catre relatii cu grupele arheologice din
zona apuseana a lor,in special apartinand culturii Vatya ,cu care,cel putin la
Kelebia,par a se intrepatrunde. Catre sfarsitul culturii,elementele straine
incep sa abunde ,in partea nordica a ariei Periam-Pecica putandu-se vorbi
,eventual, de o inlocuire in favoarea comunitatilor Otomani.
Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi
a Romaniei,vol M-Q,pag.292-295,Ed.Enciclopedica, Bucuresti,2000
Periam,comuna in judetul Timis,pe teritoriul careia ,in locul numit
Schanzhugel,a fost descoperita o asezare fortificata cu val sis ant din epoca
bronzului,apartinand culturii Periam-Pecica.
Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi
a Romaniei,vol M-Q,pag.292,Ed.Enciclopedica, Bucuresti,2000
Pecica,comuna in judetul Arad,in apropierea careia ,in punctual “Santul
Mare” ,au fost cercetate o importanta asezare din epoca bronzului si o alta din
epoca dacica(sapaturi:L.Domotor 1898,1901;M.Roska 1910-1911,1923-1924;D.Popescu
1943;I.H.Crisan 1960-1962,1964).Stratul de cultura este de cca 4 m,depunerile
infatisandu-se ca un tell situat pe prima terasa a Muresului si inconjurat de
un brat mort al acestuia,transformat in sant de aparare. Asezarea din epoca
bronzului a dat numele culturii Periam-Pecica,numita in ultima vreme si cultura
Mures. M.Roska stabilize existenta a 16 niveluri apartinand epocii
bronzului.Ultimile sapaturi au dovedit insa ca de fapt e vorba de doar opt
niveluri. Cea mai veche locuire de la “Santul Mare” dateaza din
eneolitic(orizontul cu torti pastilate). Asezarea din epoca bronzului dureaza
pe tot parcursul acestuia,sfarsitul ei datandu-se in faza Reinecke. Cu ocazia
sapaturilor ,si mai ales a celor recente,a fost descoperita o foarte mare
cantitate de materiale,in cea mai buna parte ceramica,multa reconstituibila.
Alaturi de forma caracteristica,vasciorul cu gatul ingust,cu corpul bombat si
cu doua torti ce nu se inalta deasupra buzei,s-au descoperit vase mijlocii si
mari din categoria fina ori de uz comun. S-au gasit greutati de lut,fusaiole,obiecte de os,perle de chihlimbar,un
nasture de aur,spirale plate si topoare de bronz. De importanta deosebita sunt
numeroase tipare pentru turnarea obiectelor de bronz (securi cu un singur tais
si gura transversala,securi plate,pumnale,varfuri de sulite,ace de podoaba,etc.).
Prin continuitatea indelungata ,cuprinzand deopotriva fazele corespunzatoare
statiunii de la Periam si fazele ulterioare ale acestuia,asezarea de la Pecica
capata o insemnatate primordiala pentru reconstituirea culturii Periam-Pecica.
Enciclopedia
arheologiei si istoriei vechi a Romaniei,vol M-Q,pag.285-286,Ed.Enciclopedica,
Bucuresti,2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu