Cultura Otomani

Cultura Otomani.

http://img706.imageshack.us/img706/4479/ceramicaotomani.jpg

Otomani,cultura arheologica caracteristica,in linii mari,perioadei mijlocii a epocii bronzului (dupa periodizarea,mai larga,utilizata de cercetarea romaneasca),definita pentru prima oara de catre Ion Nestor,care a folosit rezultatele unor cercetari mai vechi,in special din asezarea multistrat eponima. In stadiul actual al cunostintelor aria culturii apare ca fiind destul de intinsa,pornind de la poalele masivului Tatra,pe valea Hronului,in SE Slovaciei,apoi in NE Ungariei,unde este cunoscuta sub numele Fuzesabony sau Gyulavarsand,precum si in V si NV Romaniei,intre Crisuri si Somes,la V de Carpatii Occidentali,corespunzand astfel unei bune parti a bazinului superior al Tisei. Intr-un anumit moment al evolutiei sale ,elementele culturii Otomani sunt cunoscute pana la Muresul inferior,patrunderea lor in aceasta zona fiind caracteristica ultimelor etape ale culturii Periam-Pecica(Mures). Recent a fost identificata o statiune fortificata apartinand ,dupa toate probabilitatile,culturii Otomani,la nord de lantul Carpatic,la Dukla,in Polonia. In anumite momente aria sa s-a modificat,fiind semnalate patrunderi Otomani catre centrul si sudul Transilvaniei. Cu o identitate foarte bine conturata,cultura Otomani constituie unul din cele mai importante fenomene arheologice ale epocii bronzului din partea rasariteana a Europei Centrale. Cele mai vechi date radiometrice sunt cele de la Gaborjan-“Csapszekpart” (Bln-1641-3680+-75 BP ,calibrat in domeniul 2 sigma 2290-1870 BC) si Veszto-“Magor” (Bln-1629-3700+-60BP,calibrat in domeniul 2 sigma 2280-1900 BC),ceea ce indica un foarte posibil inceput al culturii anterior anului 2200 IHr. Originea culturii constituie si astazi o problema in discutie. In ultima vreme s-a demonstrat ca nivelul inferior din asezarea eponima,denumit Otomani I ,nu apartine culturii,el fiind mai degraba legat de fenomenul Zok tarziu,cunoscut sub numele de cultura Nyirseg sau Nir. Descoperirile de acest fel sunt denumite Ottomany de catre arheologii maghiari,care le considera ca diferite de cultura Fuzesabony propriu-zisa. In Slovacia, cel mai vechi orizont Otomani este denumit Kostany-Otomani,in cadrul acestuia fiind prezente si elemente Nyirseg-Zatin sau Hatvan. Sfarsitul culturii nu este nici el suficient de clar. In Slovacia,cultura Otomani este urmata de cultura Piliny,care ii ocupa o buna parte din aria nordica,in vreme ce spre sud sunt documentate grupurile Hajdubagos si Berkesz si cultura Kyjatice. In zona romaneasca au fost conturate doua grupuri culturale,Cehalut si Igrita,inca insuficient precizate,despre care s-a afirmat ca ocupa anumite parti din vechea arie Otomani. Pentru zona din stanga Tisei se sustine ca fenomenul Fuzesabony inceteaza ca urmare a unei expansiuni a culturii mormintelor tumulare catre SE,teorie care mai trebuie examinata.

      In functie de interpretarile diferite ale etapelor de inceput sau a celor de sfarsit,periodizarea culturii,pentru care au fost propuse patru faze,a ramas o problema deschisa.Mai vechile impartiri au fost amendate,mai ales prin excluderea asa-numitei faze Otomani I si prin “corectii” mai mult sau mai putin argumentate privind constituirea unor grupuri post Otomani. Este de asteptat ca in urma verificarilor stratigrafice din asezari sa se poata stabili o evolutie in faze a culturii Otomani,in cadrul careia cea mai veche manifestare sa se caracterizeze prin elemente de traditie Nyirseg,iar cea mai tarzie prin descoperiri de felul celor din cimitirul de la Streda nad Bodrogom ori din grupele Hajdubagos si Berkesz. Habitatul Otomani a fost studiat pe baza unor cercetari  de amploare in mai multe asezari,dintre care cele mai cunoscute sunt cele de la Barca,Nyzna,Mysl’a,Spissky Strvtok,in Slovacia,Berettyoujfalu-“Szihalom”,Fuzesabony-“Oregdomb”, Jaszdozsa-“Kapolnahalom”, Tiszafured-Asoythalom”,Toszeg-“Laposhalom”,in Ungaria,sau Carei-“Bobald”,Otomani-“Cetatuia”,Otomani-“Cetatea de pamant”,Pir-“Cetatea”,Sacuieni-“Cetatea Boului”,Salacea-“Dealul Vida”,Socodor, Tiream-“Movila Canepii” si varsand-“Movila dintre vii”,in partea de vest a Romaniei.Principala caracteristica este data de depunerile groase ,uneori de peste 3 m,cu numeroase niveluri de locuire,ce le apropie,mai ales pe cele din campia Tisei,de asezarile tell. Deseori se cunosc,pentru zone restranse,aglomerari de asezari,cum este cazul in preajma Careilor,apoi la Tiszafured si in zona Kosice. Folosind cu pricepere conditiile de mediu specifice ,comunitaile Otomani au avut asezari situate pe promontorii sau boturi de terase si fortificate cu val si sant,asezari “atol”,pe movile inconjurate de asemenea cu valuri si santuri,asezari “insula” in mijlocul unor campii inundabile sau mlastini,precum si asezari deschise. Unele dintre statiunile fortificate ,cum este cazul celei de la Barca si poate si a celei de la Spissky Stvrtok,unde fortificatia cuprinde si un zid de pietre,au avut o structura complexa,locuintele fiind dispuse pe grupuri distincte,cu spatii libere,ceea ce a facut pe unii cercetatori sa vorbeasca de o organizare urbana. Deseori au fost identificate locuiri si dincolo de spatiul fortificat,uneori fiind vorba,cum este cazul la Nyzna Mysl’a,de o extindere intr-o anume etapa a asezarii in dauna cimitirului. Cel mai adesea locuintele sunt de suprafata ,fiind intalnite,mai rar, si bordeie. Amenajarile domestice sunt cele obisnuite: vetre,gropi de provizii si gropi menajere. La Salacea a fost descoperita o constructie de dimensiuni remarcabile (8,80 x 5,50 m),compartimentata in trei incaperi,care a fost refacuta o data. Compartimentarea,descoperirea in incaperea mediana  a unor altare,precum si decorarea peretilor exteriori au prilejuit interpretarea acestei structuri drept sanctuar,fiind denumita chiar “megaron” si pusa ,in acest fel,in relatie cu lumea egeeica. Daca destinatia de cult a constructiei pare a fi dincolo de orice indoiala,avand in preajma inmormantari,relatia cu lumea miceniana este mai greu de sustinut avand in vedere decalajul cronologic intre etapa Otomani II si perioada mormintelor princiare helladice,acestea din urma fiind mai recente si corespunzand,pentru spatiul romanesc,perioadei tarzii a epocii bronzului.

    Repertoriul ceramic al culturii Otomani este destul de variat,cuprinzand atat forme obisnuite ale epocii bronzului,cat si forme mai rare. Principalele recipiente sunt amfora cu doua torti,ceasca,castronul,cupa,vasul cu picior,vasele de provizii,toate cu variante si dimensiuni diferite. Printre formele ceramice mai aparte trebuie mentionate askosul,caracteristic etapelor mai vechi,vasul pyraunos,castronul cu patru picioare,vasele altar,suporturile de vase. Decoratia este realizata prin incizie si imprimare in pasta ,tehnici care,alaturi de ormanentatia plastica,sunt caracteristice etapelor de inceput si mijloc ale culturii,catre sfarsitul acesteia aparand decoratia canelata.Dintre motive se remarca triunghiurile ,ghirlandele,cele spiralice si cele solare.Atat in ceea ce priveste formele ,cat si in ornamentatie,in cursul evolutiei culturii Otomani se pot intrevedea elemente datorate fie fondului cultural anterior,fie contactelor cu mediile culturale invecinate. Dintre obiectele de os sau corn se disting psaliile si distribuitoarele (germ.Riementeiler) ,atestand utilizarea cailor,multe dintre acestea descoperite la Toszeg,Fuzesabony,Tiszafured sau Berettyoujfalu,apoi discurile si cilindrii din os,ultimile piese cu o functionalitate inca neprecizata. Multe dintre psalii,ca si discurile si cilindrii din os,prezinta uneori motive spiralice incizate,fiind astfel puse in legatura cu lumea miceniana ,realitate care insa astazi este contrazisa de realitatea arheologica.              Descoperirea unor depozite ,cum sunt cele de la Apa,Otomani,Valea Chioarului,in Romania,Hajdusamon,in Ungaria ,sau tezaure ,cum este cel din asezarea de la Barca,carora li se pot adauga altele sau piese descoperite izolat ori in morminte,documenteaza o metalurgie a  bronzului infloritoare,fiind produse arme,piese de port sau instrumente intr-o remarcabila varietate de tipuri. Se remarca spadele cu maner plin si decorate,hal;ebardele,topoarele cu disc,topoare cu tub de inmanusare de tip Krtenov,pumnalele,varfuri de lance,sagetile,aparatoarele de brat,pandativele,bratarile,acele,etc. Alaturi de bronz era prelucrat aurul,dupa cum o dovedesc numeroasele piese de port-inele de bucla,pandative,bratari-descoperite in mormintele de la Nyzna Mysl’a sau asezarea de la Barca. O alta dovada a practicarii metalurgiei o constituie tiparele din piatra descoperite in asezari,cum este cazul la Nyzna Mysl’a,Tiszafured,Toszeg,Pir,Otomani si Cehalut. Dezvoltarea metalurgiei bronzului in cadrul culturii Otomani pune in evidenta doua aspecte principale. Mai intai utilizarea resurselor miniere,zacaminte cuprifere si aurifere din Slovacia pana in Carpatii Occidentali,concomitent cu o participare activa la schimbul de bunuri la distanta ,tipuri metalice specifice ariei Otomani fiind intalnite departe catre centrul Europei si catre sud si est. In acelasi timp varietatea armelor,prezenta lor (chiar daca nu  foarte frecventa) in morminte,piesele de port din aur sau bronz,pun in lumina existenta unei elite sociale al carei rang se exprima si prin obiectele de prestigiu din metal. Printre bunurile ajunse in aria Otomani in cursul schimburilor la distanta un loc aparte il ocupa margelele de chihlimbar,ajunse din zona litoralului baltic. In cadrul relatiilor de schimb se pare ca unele asezari au jucat rolul de “ centre comerciale”,cum pare sa fie cazul cu importanta statiune de la Nyzna Mysl’a ce facea legatura intre zona muntoasa a Slovaciei de azi si asezari de pe cursul Tisei.

       Descoperiirle funerare Otomani sunt constituite in special din necropole cu multe morminte,cum sunt in Ungaria la Fuzesabony,Gelej,Hernadkak,Megyaszo,Mezocsat,Pusztaszikszo,iszafured,iar in Slovacia la Nyzna Mysl’a si Streda nad Bodrogom. Pe teritoriul Romaniei se cunoaste doar un mic cimitir la Pir si alte cateva descoperiri de morminte izolate  sau mici grupuri de morminte  cum sunt cele de la Adoni,Andrid,Ardud-“Galgaberg”,Berea,Diosig,Olari,Otomani,Sanislau,Salacea,Stolna,Tiream,Valea lui Mihai si Voivozi. In general,cimitirele erau plasate in preajma asezarilor,singurele exceptii,cu morminte in perimetrul asezarilor fiind cele de la Otomani,Salacea si Tiream. Ritul funerar predominant a fost inhumatia,incineratia documentata in cimitirele Otomani putand fi explicata prin raporturile reciproce cu unele din grupurile ceramice vecine incinerante,cum sunt cele Vatya,ale culturii ceramicii incrustate,Wietenberg,etc.,acest din urma rit funerar tinzand a deveni predominant abia catre sfarsitul culturii. Deosebirile de sex sunt puse in evidenta in cadrul inmormantarilor prin obiceiul dispunerii defunctilor bipolar si complementar,in sensul ca barbatii erau asezati chirciti spre dreapta cu capul indeobste spre vest,iar femeile pe stanga cu capul spre est,local inregistrandu-se si alte dispuneri.,dar tot in standardul unui rit funerar riguros. Inmormantarile speciale pot fi considerate cele cateva de copii in pythoi,cele de cranii si cele simbolice (cenotafuri). Inventarele,mai ales cele feminine,sunt adesea constituite din piese de port din metal,”faianta”-in special in etapele de inceput in Slovacia,chihlimbar sau cochilii de melci sau scoici. Mai rare,dar totusi semnificative pentru ilustrarea rangului social a  statutului de luptator,sunt mormintele masculine cu arme,cel mai adesea pumnale ,dar si cu halebarde cu sageti. In linii mari,examinarea obiceiurilor funerare,coroborate cu studiul asezarilor si al structurii depozitelor,indica existenta unor comunitati bine structurate pe ranguri sociale,pe grupe de sex si varsta. In cursul evolutiei sale,cultura Otomani a avut relatii stranse ,dupa cum o dovedesc “ importurile”reciproce,cu culturile Nagyrev,Hatvan,cultura ceramicii incrustate,Periam-Pecica (Mures),Vatina,Wietenberg,Vatya,Mad’arovce,cultura mormintelor tumulare si Suciu de Sus. Aceste raporturi sunt exprimate in unele influente in ceea ce priveste stilul ceramic,dar mai ales prin prezenta unor bunuri deosebite ,cum sunt armele sau piesele de port. Exista numeroase lucrari,mai ales in literatura romana,in care cultura Otomani este considerata ca “traca” sau cel putin “proto-traca”. Tot mai numeroase date radio carbon au invechit considerabil epoca bronzului si odata cu ea fenomenul Otomani,astfel ca o cristalizare lingvistica de acest fel inca de la sfarsitul mileniului 4 IHr nu poate fi sustinuta,mai ales , asa cum s-a spus deja,in absenta unor monumente.

Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei,vol M-Q,pag.248-250,Ed.Enciclopedica, Bucuresti,2000