miercuri, 21 martie 2012

Cultura Basarabi


Cultura Basarabi.
Pentru imagini vizualizati link-urile de mai  jos.

Basarabi,sat apartinand  orasului Calafat (jud.Dolj) important prin multitudinea  obiectivelor arheologice  e xistente. Astfel,cei 6 tumului  mici sapati ulterior anului 1943 (cu diam.intre 9-2 m si inaltimi intre 0,86-1 m) dateaza din prima epoca a fierului. Tumulul V continea un singur schelet ,de femeie decapitata,in ceilalti aflandu-se mai multe inmormantari succesive,cu schelete intinse pe spate ,majoritatea avand bratele de-a lungul corpului,iar cateva, bratele indoite din cot si ridicate in dreptul capului. Toate aveau un bogat inventar funerar: arme de fier,podoabe de fier si de bronz (inclusiv fibule de tipul Glasinac),indicand prezenta in aceasta zona a  unei enclave de populatie ilirica din a doua jumatate a sec. 7 ien. Ceramica descoperita in unele morminte ,in general tipica pentru cultura Basarabi,se datoreaza contactelor triburilor ilirice, trecute pe malk stang al Dunarii ,cu populatia traca,autohtona.

Cultura Basarabi, cultura arheologica caracteristica hallstattului mijlociu din spatiul carpato-dunarean,denumita astfel dupa necropola tumulara  cercetata la Basarabi (sfarsitul sec.9-cca.650 ien). Desi se pot distinge cel putin doua faze ,caracterizarea mai precisa a acestora nu poate fi inca facuta,cel mult se poate avansa ipoteza  dupa care necropola tumulara de la Basarabi ar reprezenta  o faza mai noua a culturii ,iar cimitirul de la Saliste (Rep.Moldova) aspectul sau final. Cultura Basarabi  s-a raspandit pe o arie ce cuprinde Campia Romana,zona dintre dealurile nord-balcanice si Dunare,Banatul,Serbia  (in special zona Portilor de Fier se arata a fi fost intens locuita),Voievodina (cea mai vestica statiune  importanta este in  Srem,la Vasica,pe raul  Bosut),valea Muresului,jumatatea sudica a Moldovei si centrul Rep.Moldova ,pana la Nistru. Prezenta ei in Dobrogea  este pusa in discutie: materiale de tip Basarabi s-au gasit mai ales in cadrul unor asezari apartinand fazei a III-a a culturii Babadag (Babadag,Rasova) ,fapt ce dovedeste sincronismul partial al celor doua culturi,dar nu explica si natura relatiilor dintre ele.

 Cultura Basarabi se defineste in primul rand prin ornamentarea ceramicii ,motivele decorative geometrice si spiralo-meandrice,fiin executata prin tehnica combinata a exciziei,inciziei si imprimarii (cu stampile sau piepteni de lut sau os) si incrustate apoi cu o materie de culoare alba. Acest decor este dispus pe vase de culoare inchisa (negru sau brun),cu suprafata lustruita  si este asociat frecvent cu decorul realizat prin caneluri ,tehnica mostenita din perioada precedenta.

 Formele ceramice caracteristice culturii Basarabi sunt: strachinile invazate ( cu  marginea arcuita spre interior) si evazate, vasele cu picior (o forma intalnita doar in S-V ariei de raspandire),cestile mari cu doua torti,cescutele cu o toarta,canile cu o toarta si planul gurii oblic,vasele mari pantecoase si vasele din pasta grosolana in forma de clopot (vase-borcan),decorate cu braie crestate,dispuse sub margine. De remarcat ca unele dintre formele metionate  (strachinile invazate,vasele pantecoase) se intalnesc pe o arie foarte larga si nu pot atesta prezenta culturii Basarabi decat in masura in care poarta decorul specific.

 Inventarul metalic asociat descopererilor de tip Basarabi consta din: fibule de bronz in forma de ochelari,fibule de tip Glasinac, cu portagrafa triunghiulara sau in forma de clepsidra (lucrate din bronz,fier,sau fier invelit cu bronz),bratari spiralice ori torques-uri de bronz,atarnatori si butoni de harnasament de diferite forme,lucrate din bronz,zabale de bronz,rar din fier,cutite de lupta curbe din fier,cu manerul in forma literii T,topoare plate sau bipene din fier,etc. Tot culturii Basarabi  ii apartine  si carul miniatural de bronz cu osiile rotilor din fier,decorat cu protome in forma de capete de pasari acvatice (Bujoru,jud.Teleorman); prin analogie se poate atribui  acestei culturi si carul asemanator  descoperit in secolul trecut la Orastie (jud.Hunedoara). Cele mai multe din piesele sus mentionate au fost gasite  in morminte sau fac parte din continutul depozitelor acestei vremi (Ghidici,Balvanesti,Vințu de Jos,Alba Iulia-Partoș,Coldău,etc) și puține in așezări.

 Locuirile aparținand culturii Basarabi sunt de tipuri diferite : asezari intarite (Popesti,Remetea-Poganici,jud.Caras-severin; Hunedoara,Vasica-Gradina Na Bosutu,Voievodina,in Serbia,etc), de tip rasfirat  pe terasele raurile (majoritatea),de tip cenușar (Popesti-Novaci);acestea din urma au un vadit caracter sezonier,pastoral. Se remarca preferinta purtatorilor culturii Basarab pentru zonele de șes,mai puțin cele deluroase (mai ales in Banat si Serbia),evitand tinuturile muntoase ,dar si pe cele de stepa propiu-zise (Bărăganul,Bugeacul). Locuințele au fost mai ales de suprafață,materialul de constructie fiind cu precadere lemnul,mai rar chirpiciul;datorita acestui factor ,straturile statiunilor Basarabi au o cluoare si consistenta cenusoasa. Locuintele de tip bordei sunt relativ rare. In asezari se intalnesc,pe langa  gropile menajere,si unele ce par a fi avut  un scop spiritual (Popesti-Novaci, Verbita-Dolj,Alba Iulia, poate Iernut) si care contin multa ceramica cu decor  specific.

 Ritul de inmormantare predominant pare a fi fost, in toata aria culturii Basarabi,incineratia (Soldanesti,Saliste, in Rep.Moldoba, Izvoru Dulce-Buzau,Blejesti-Teleorman,Cernokalacka Bara in Serbia ,etc). Necropole exclusiv de inhumatie  se cunosc numai in S-V Olteniei (Basarabi,Balta Verde,Ostrovu Mare),dar  morminte de acest fel apar in mod izolat si in restul ariei Basarabi. Mormintele sunt atat de tip plan,cat si tumulare; acestea din urma au de multe ori un caracter familial,continand cate trei-patru  si mai multe morminte. Pana acum se cunosc peste 200 de descoperiri  de tip Basarabi in aria propiu-zisa a acestei culturi. Elemente izolate (cate unul sau mai multe vase) apar in necropole din Slovenia (Postela) ,Austria (Frogg,Klein-Klein), Ungaria de vest (Sopron) sau in asezarea de la Zabotin pe Nipru (Ucraina). Aceste materiale singuratice intr-un context evident strain nu pot atesta prezenta culturii Basarabi in zonele respective, ci se explica prin legaturile de schimb  pe intinderi foarte mari,atestand in acelasi timp o circulatie intensa si frecvente contacte intre triburi  si etnii diferite ,fenomen ce caracterizeaza aceasta perioada. Nu exista inca nici o explicatie satisfacatoare  pentru  lipsa de descoperiri de tip Basarabi ,dar si de orice alt fel,in N Transilvaniei si al Moldovei;faptul se datoreaza probabil unei lacune  a cercetarii,dar trebuie sa mai aiba si o alta explicatie  (de exemplu presupune o cultura bazata in special pe lemn in zonele respective). Problema originii culturii Basarabi este in mare masura legata de aceea a aparitiei decorului specific . In principal,formele ceramice,tipul de asezari si locuinte si chiar ritul de inmormantare (in masura in care-l cunoastem) sunt generic legate de perioada anterioara. Numai modul de ornamentare specifica a vaselor reprezinta un element nou. Acest fenomen se explica, in stadiul actual al cunostintelor,printr-un impuls propagat ,probabil inca de la sfarsitul sec.9 ien din tinuturile sud-dunarene,unde decorul imprimat si incrustat cu culoare alba  este atestat in perioada  precedand cultura Basarabi,respectiv in grupurile culturale Insula Banului,Psenicevo si Babadag (in special pe Insula Banului ceramica reprezinta o serie de motive care au evoulat apoi si in cultura Basarabi). Si in Moldova ,in sec.10-9 ien,se intalneste ceramica incrustata de tip Brad-Cozia,contemporana cu faza a II-a a culturii Babadag. Motivistica specifica culturii Basarabi nu se explica insa prin aceste impulsuri care pot ilustra doar adoptarea tehnicii de ornamentare a  ceramicii. Datorita vaditelor analogii tematice  si stilistice cu motivele culturilor epocii bronzului din spatiul carpato-dunarean (in special culturile Wietenberg,Garla Mare si Tei), s-a emis ipoteza conservarii elementelor acestor culturi  pe materiale perisabile (tesaturi,obiecte de lemn) si reinvierea lor in cultura Basarabi,ipoteza ce implica astfel si continuitatea de viata si civilizatie a triburilor din aceasta arie in toata aceasta perioada de cca. patru veacuri. Cultura Basarabi nu reprezinta asadar decat o etapa  din evolutia continua a  culturii primei epoci a fierului in spatiul carpato-dunarean ( o exceptie se arata a fi in Serbia si Vojevodina,unde cultura Basarabi se suprapune  peste un grup cultural strain,grupul Gornea-Kalakaca;acest fapt inplica o expansiune spre apus  a triburilor purtatoare ale culturii Basarabi,in sec.9-8 ien) .Pe langa argumentele aduse pentru a demonstra relatia organica a culturii Basarabi cu perioada anterioara,descoperiri arheologice indiscutabile arata ca unele grupuri culturale ale hallstattului tarziu (Barsesti,Ferigile ,Gogosu etc.) se dezvolta din fondul cultural Basarabi. Cultura Basarabi oglindeste astfel unitatea etno-culturala a populatiilor nord- tracice in preziua intrarii lor in lumina izvoarelor literare antice ,fapt ce ingaduie sa extindem in timp denumirea de geto-daci inapoi pana in sec. 8 ien. Sfarsitul culturii Basarabi este marcat de o restructurare a locuirii in multe zone ale ariei de raspandire. Daca in partile vestice se observa o continuitate de locuire din Hallstattul mijlociu in cel tarziu,la S de Muntii Carpati se constata o depopulare accentuata  a Campiei Romane si,paralel cu aceasta,o intensificare a locuirii in zona subcarpatica ,fapt ce presupune o mutare a populatiei de la ses in zonele mai fertile ale dealurilor  inalte si impadurite. Aparitia in Transilvania centrala a grupului Ciumbrud si o restructurare si mai pronuntata  a locuirii din Moldova centrala si nordica intregeste tabloul framantarilor ce s-au petrecut aproximativ la mijlocul sec.7 ien. Aceste prefaceri ale culturii materiale reflecta desigur evenimente  politice care au fost puse in legatura cu distrugerea uniunii tribale a cimmerienilor nord- pontici si instalarea puterii scitilor si care s-au repercutat ,intr-un mod inca nelamurit pe deplin, si asupra unei mari parti a tarii noastre.

Enciclopedia arheologiei si istorie vechi a Romaniei, vol.A-C, Ed. Enciclopedica,1994,pag.159-163.
Car votiv, Bujoru, cultura Basarabi:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu