Ceramica

Ceramica.

Ceramica,element principal de cultura in cadrul civilizatiilor vechi si stravechi,creatie a omului din neolitic. Ceramica avea ca tehnologie principala arderea ,fiind o consecinta directa a folosirii focului (arderea avea loc in gropi,cuptoare,etc). Dupa ultimile cercetari tehnice ,ceramica a fost rezultatul unui proces de poligeneza  si  nu de difuziune,strans legat de cultivarea plantelor si de sedenterizare. Primele produse ceramice dateaza intre 8000 si 7000 I.Hr. si sunt localizate in vechea Fenicie (Byblos),in Iran (Ganj Dareh) si Siria (Tell Mureybat). Primele vase nu au fost arse ,ci doar uscate.Procesul n-a fost continuu. Abia la cca.6000 i.Hr.au aparut primele culturi cu ceramica in Siria occidentala pana in bazinul vestic al Marii Mediterane.Dintre toate categoriile ceramice ,olaria este cea mai importanta ,ea dand posibilitatea de a determina ariile culturale,miscarile de triburi,relatiile de schimb si de a fixa date cronologie relativa si absoluta.  Pentru a stabili aceste date ,ceramica este astazi obiectul unor cercetari numeroase care privesc lutul,degresantul (roci,scoici,cioburi,oase pisate,pleava,nisip si pietris),modelarea (cu mana,cu roata),decorarea (prin diferite tehnici,incizie,excizie,stampilarea ,pictura,incrustatii,cu elemente plastice,aplicatii de metal sau alte materiale) cu elemente geometrice sau figuri;cu firnis si smalt. Se folosesc metode ca: examenul petrologic,bombardarea cu raze beta sau spectografia cu raze X. Studiul tipologic al ceramicii cauta stabilirea unei tehnici descriptive,universale si cunoasterea functionalitatii formelor. Studiul morfologic are in vedere forma si decorul,judecate prin tehnica,prin instrumentele cu care s-a lucrat,prin motivistica si dispunerea decorului. Se poate astfel stabili trecerea de la stadiul de import la cel de producere locala. In raport cu functionalitatea ceramicii ,se poate ajunge la cunoasterea aspectelor sociale,de continut material si spiritual al societatii respective. Se pot deduce cauzele care au dus la schimbari tehnice si stilistice,relatii de schimb permanente sau ocazionale,patrunderea unor triburi straine,etc. In arheologie cronologia relativa se intemeiaza pe observatii stratigrafice (atunci cand ele exista) si pe analiza tipologica si stilistica a ceramicii,care ajuta la cunoasterea continutului intern al evolutiei de la o faza la alta. In cronologia absoluta se folosesc ,printre metodele moderne,cea numita arheomagnetica (proprietatea lutului ars de a inregistra pe durata racirii sale campul magnetic al locului)pentru obiecte fixe ,ca vetre,cuptoare,pereti de lut si termoluminiscenta  (reactivarea prin incalzire rapida la 500 grade Celsius a elementelor radioactive din lut,absorbite de sol,care produce o raza de lumina masurabila pentru obiectele de lut ars si alte materii naturale. Metoda verifica totodata si obiectele autentice de falsuri.

   Pe teritoriul Romaniei,primele vase de lut ars se dateaza la cca.6000 i.Hr.. Purtatorii culturilor Starcevo-Cris ,Ciumesti,ai ceramicii liniare,Dudesti si din primele doua faze ale culturii Boian au folosit pasta amestecata cu pleava si putin nisip. Paralel catre sfarsitul culturii Starcevo-Cris a inceput folosirea pastei amestecate cu cioburi pisate,tehnica ce va fi utilizata mai ales in vremea neoliticului tarziu. Vasele erau realizate cu mana din “suluri” de lut suprapuse si sudate intre ele. O metoda putin folosita a fost aceea a folosirii unui suport (pe care se fixa bucata de lut prelucrata) de lemn sau de piatra,ce putea fi rotit.

     In neolitic ,forma vaselor cunoaste o mare varietate ,fiecare cultura avand tipuri specifice. Ornamentul era si el extrem de variat,fiecare categorie avand elemente decorative proprii. Vasele de uz comun au fost ornamentate cu barbotina,varci,brauri in relief alveolate,proeminente,adancituri facute cu unghia sau varful degetului. Vasele din pasta fina aveau ca ornamente: linii incizate ,benzi excizate si picturi cu diferite culori sau cu grafit. Motivele erau din linii simple arcuite ,spirale ,meandre,triunghiuri,etc. De obicei,vasele de uz comun se ardeau pe vetre deschise . Celelalte categorii de vase  au fost arse in cuptoare simple(o groapa tronconica) ,iar la sfarsitul epocii neolitice,vasele cu décor pictat din aria culturilor Cucuteni si Petresti au fost arse in cuptoare evoluate (cu doua incaperi suprapuse,comunicante,in care se putea regla cantitatea de oxigen). In cadrul majoritatii culturilor neolitice de pe intinsul tarii noastre ,olaria se executa in fiecare asezare in parte,mai ales prin munca femeilor. Este posibil ca in arealele culturilor  Cucuteni si Petresti vasele cu décor pictat sa fi fost lucrate in anumite ateliere,de persoane specializate. Din centrele respective ,vasele cu décor pictat erau raspandite pe calea schimburilor in asezarile vecine,din cuprinsul unei zone relativ restranse.

    In epoca bronzului  s-au folosit ca degresant in pasta:nisip,pietricele si cioburi zdrobite foarte marunt;in mod exceptional s-a folosit si cupru sau bronz zdrobit (in cultura Verbicioara). Olaria era arsa cenusiu,castaniu si negru. Ceramica se caracterizeaza prin aparitia vaselor cu torti functionale (in special ceasca cu una sau doua toarte carcaterizeaza fiecare cultura a epocii bronzului). In tratarea formelor si a tortilor ,a decorarii si arderii se simte imitarea unor procedee de tehnica a metalului (ca proeminentele si butonii). Majoritatea culturilor au folosit pentru ornamentare incizia lata ,umpluta cu pasta alba, a unor elemente de ordin spiralic si meandric. Mult mai rar s-a folosit decorul in relief si plastic. In ceramica din perioda tarzie a epocii bronzului,incep sa apara o serie de elemente noi in repertoriul formelor ,tehnica si motivele ornamentale. Noile elemente ,care vor determina aparitia ceramicii hallstattiene propriu-zise,sunt sesizabile in cadrul unor culturi cum sunt Cruceni-Belegis sau Suciu de Sus,in necropolele de la Cruceni,Karaburma,Ileandza,Belegis sau Bobda si respectiv Lapus. Formele principale sunt vasul bitronconic cu marginea rasfranta ,adesea cu functia de urna in necropolele de incineratie amintite ,strachinile cu marginea rasfranta spre interior,cestile cu toarte suprainaltate,trase din buze,vasele de tip pyraunos ,vasele de uz comun. Recipientele au fost lucrate dintr-o pasta  in care erau amestecate cioburi pisate cu putin nisip si arse,cu exceptia celor de uz  sau a celor de tip pyraunos ,la negru in exterior si rosu la interior,trasatura ce va deveni caracteristica ceramicii hallstattiene timpurii. Suprafata exterioara,acoperita cu un slip subtire ,era puternic lustruita ,ceea ce conferea vaselor un luciu intens,metalic. Decoratia era realizata ,in cea mai mare parte, cu ajutorul canelurilor. Se intalnesc caneluri oblice ,scurte,pe pantec,in benzi orizontale sau in ghirlande pe gat si pe umeri la vasele bitronconice,oblice pe buza la strachini (ale caror margini au aspectul unui “turban”),sau in benzi orizontale inguste ori in ghirlande pe corpul cestilor si verticale pe torti.Pe pantecele vaselor mari bitronconice se intalnesc frecvent proeminente impinse din interior ,de asemenea decorate cu caneluri. Vasele pyraunoi  si cele de uz sunt decorate cu brauri alveolate groase si puternic reliefate ,dispuse sub margini ,iar suprafetele imprimate cu striuri realizate cu o  maturica (Besenstrich),procedeu cunoscut inca din bronzul timpuriu si avand ,se pare ,rolul de a imbunatati calitatile termice ale vaselor.

   Odata aparuta pe o arie larga,care cuprindea si regiunile apusene ale Romaniei,ceramica canelata hallsattiana se raspandeste cu iuteala in Transilvania ,Moldova si de-a lungul Dunarii ori prin pasurile Carpatilor,in Oltenia si Muntenia ,caracterizand grupurile si culturile Susani,Reci,Medias,Corlateni,Vartop. Concomitent,din grupele bronzului tarziu de la sud de Dunare se constituie un alt mare complex hallstattian timpuriu,caracterizat prin ceramiac imprimata,a carui difuziune a determinat aparitia unor grupuri si culturi ale primei epoci a fierului cu ceramiac imprimata cu motive ca ghirlandele,cercurile cu tangenta ,in forma de V ,etc.Complexului cu ceramica imprimata ii apartin cultura Psenicevo de pe teritoriul Bulgariei,iar in Romania grupurile Insula Banului si culturile Babadag si Cozia-Brad . Formele bitronconice,de altfel tipic hallstattiene,sau culoarea neagra ori brun-inchisa,uneori si procedeul canelarii vaselor,sunt prezente si in cadrul complexului cu ceramica imprimata,a carui aparitie pare a fi totusi mai tarzie cu o etapa.Ceramica culturii Basarabi din Hallstattul mijlociu pastreaza tehnica si principalele forme ale olariei hallstattiene timpurii.Apar insa acum si forme noi,cum sunt strachina cu marginea evazata ,strachina cu picior (fructiera),cana inalta cu o toarta. Noutatea principala consta in reafirmarea tehnicii imprimarii pastei si a incrustarii motivelor cu substanta alba,ambele procedee coexistand cu canelura de mai veche traditie. Multe dintre motivele de pe ceramica Basarabi isi pot gasi analogii in ornamentatia de pe ceramica Wietenberg,Tei sau Verbicioara din epoca bronzului,fapt care i-a determinat pe unii cercetatori sa se gandeasca la posibilitatea transmiterii acestora intr-o vreme cand “moda”decorarii vaselor cu caneluri era aproape generala,prin intermediul unor obiecte din material perisabil (lemn), ornamentate in maniera aceasta. In Hallstattul tarziu,in cadrul complexului Barsesti-Ferigile,tehnica lucrarii ceramicii si decorarii ei ,precum si multe dintre forme sunt pastrate din fondul vechi Basarabi. Canelarea vaselor si proeminentele sunt frecvente,dar dispare procedeul de imprimare si incrustare. Tot acum isi fac aparitia si o serie de forme ceramice influentate de olaria greceasca arhaica lucrata la roata ,repertoriul general de forme si tehnica de lucru  anuntand trecerea la ceramica geto-daca propriu-zisa.

    La ceramica greaca ,din punct de vedere al tehnicii de lucru ,unele procedee au fost preluate din epoca bronzului,ca de exemplu prepararea argilei,roata olarului,pictura cu culoare inchisa (bruna sau neagra) pe fondul deschis,arderea oxidanta ,cauza imediata a infloririi productiei ceramice in civilizatia minoica si miceniana. Evolutia istorica,atat de bogata si de diversificata,a productiei ceramice grecesti se explica prin succesivele inovatii si perfectionari tehnice si tehnologice ,care au culminat in sec. 7-4 i.Hr. la Corinth si Athena prin utilizarea firnisului ,care este o pelicula izolatoare subtire ,neagra (bruna ,sau chiar rosie) lucioasa. Procedeul nu este astazi inca complet cunoscut,dar se stie ca firnisul era compus din particule coloidale de argila,in care anumite minerale,in special ilitul,erau preponderente. Aceste minerale au o structura plata si,aplicate in strat subtire pe o suprafata,tind prin evaporare sa se desfasoare neted. Pelicula de ilit este destul de lisa pentru a reflecta lumina si a se vitrifica la o temperatura de 900-1000 grade Celsius,acea atinsa si de cuptoarele grecesti . vasele antice aveau de asemenea pe suprafata  exterioara a peretilor o pelicula continand oxizi ferici,care accentuau nuanta rosiatica a argilei. Olarii atenieni utilizau alternanta dintre culoarea neagra a firnisului si aceea rosiatica a argilei pentru obtinerea unui décor negru pe fond deschis  (figurile negre) sau a unor figure de culoarea fondului vasului,prin acoperirea suprafetei dintre ele cu firnis negru (figurile rosii). Tot la Athena,progresele in calitatea firnisului si a rafinarii formelor vaselor au stimulat productia ceramicii acoperite numai cu firnis (ceramica cu firnis negru),impodobita uneori cu motive ornamentale imprimate in pasta cruda (ceramica cu décor imprimat). Catre sfarsitul epocii clasice ,se introduce tehnica vaselor lucrate in tipare si decorate cu ornamente in relief (asa-nimitele boluri cu ornamente in relief ,sau ‘megariene’,’deliene’,etc.)

    Formele. Majoritatea ceramicii grecesti era destinata uzului current,chiar si aceea oferita zeilor sau depusa in morminte (cu exceptia vaselor mari attice geometrice,a unor lekythoi attici cu fond alb sau a unor vase miniaturi). Vasele fine erau produse pentru banchete sau pentru toaleta;abia catre sfarsitul epocii elenistice  se produce si vesela pentru servitul mesei si al mancarurilor (platouri,farfurii,etc.). Grecii beau vinul amestecat cu apa,asa ca foloseau vase de vin sau de apa ,castroane de amestecat vinul cu apa,cani de turnat,polonice,cesti si cupe.Pentru uleiul de toaleta sau pentru parfumuri se foloseau flacoane cu gatul stramt (lekythoi,aryballoi). Denumirile date diferitelor forme de vase sunt conventionale . Pentru multe nu avem echivalente moderne,asa ca este normal sa cautam termeni antici,pentru care exista o oarecare varietate oferita de  lexicografii din antichitatea tarzie.Cativa termeni sunt destul de expliciti prin ei insasi sau sunt atestati prin inscriptiile (graffiti) de pe vase . Dar arheologii au inventat unii termeni (bolsal,cupa cu buza,amphora cu gat) sau au dat litere simbolice (cupa de tip A,B sau C) pentru a distinge tipuri sau subtipuri. S-a ajuns astfel,mai ales prin consens,la o rafinata serie de forme,tipuri,subtipuri,clase,desemnand cele mai mici schimbari morfologice din ceramica greceasca. In genere aceasta se imparte in vase inchise,cu gura stramta,si vase deschise ,la care interiorul vasului poate fi vazut cu usurinta. Dintre vasele inchise ,cele mai frecvente sunt: amphora,craterul,hydria,oinochoe,deinos,lekythos,aryballos,pyxis, iar dintre cele deschise: cupa,skyphos (sau kotylos),kantharos,phiala,platoul (inclusive cel ‘de peste’-‘fish-plate’). Fiecare a suferit o evolutie de-a lungul mileniului I i.Hr.,unele aparand sau disparand in anumita perioade. Dupa perioada protogeometrica (1100-900 i.hr.) ,succedand disparitiei civilizatiei miceniene si care marcheaza intrarea lumii egeene in évul intunecat’,se dezvolta perioada geometrica (900-700 i.Hr.),in cursul careia Athena si unele centre locale decoreaza vasele cu motive ornamentale abstracte,geometrice (in special meandrul) ,dispuse pe registru pe intreaga suprafata a vasului,intr-o maniera sobra,discreta si armonioasa. Odata cu reluarea contactelor dintre centrele egeene si Orient (in special Anatolia si Siria) ,influentele ideilor si produselor orientale ,precum si prefacerile din interiorul societatii grecesti duc la trecerea artei ceramice la perioada arhaica (700-480 i.Hr.).Introducerea tehnicii figurilor negre ,a figurilor antropomorfe si zoomorfe si a stilului narativ au stimulat aparitia unor centre artistice locale,atat in Grecia  si in insulele egeene,cat si in orasele de pe malul apusean al Asiei Mici sau in Italia. Corinthul era orasul care pentru un timp (ultimul sfert al sec.8 si in sec.7 i.Hr.) a avut proeminenta artistica ,odata cu dezvoltarea productiei sale de uleiuri parfumate,ambalate si transportate in vasele produse de olarii sai. A urmat Athena (incepand cu jumatatea sec.6 i.Hr.) care a adus arta figurilor negre la formele ei cele mai desavarsite,prin activitatea unor pictori ca Sophilos,Lydos,Exekias,Amasis si a unor olari ca Ergotimos sau Nikosthenes. Catre 530 i.Hr. tot la Athena se experimenta noua tehnica a figurilor rosii,care se va generaliza in secolul urmator  si care a fost utilizata la sfarsitul acestei epoci de pictori ca Euphronisos sau Brygos si mai apoi de ‘pictorul de la Berlin’ (numele sau nu este cunoscut). Paralel cu Athena activau si alte centre artistice,ca Sparta (pana catre 525 iHr.),Beotia,Insulele Cyclade si unele orase din rasaritul Marii Egee ,ca Milet,Samos,Chios,Clazomene. In acestea din urma inflorea,intre 626-550 i.Hr. stilul numit al “caprelor salbatice” (dupa motivul zoomorf cel mai des reprezentat),iar in a doua jumatate a sec.6 i.Hr. stilul Fikellura (in special la Milet). In Italia (in special in Etruria),o serie de artisti itineranti,proveniti din Corinth,Athena sau orasele din asia Mica (Clazomene) au infiintat ateliere locale in care se produceau vase imitand stilul unor centre din Grecia (vasele italo-corintice,vasele “tyrreniene”,”pontice” etc) sau creau unele originale ,cu o puternica amprenta a locurilor lor de origine (hydriile “caeretane”).

    Epoca Clasica(480-322 i.Hr.). Victoria atenienilor in razboiele medice (480 i.Hr.),dar si calitatea superioara (tehnica si artistica) a vaselor lor explica cresterea extraordinara a productiei ceramice ateniene din sec. 5-4 i.Hr. si eliminarea unui mare numar din centrele artistice locale. Tehnica figurilor rosii devine aproape exclusiva (cu exceptia unor vase decorate,prin traditii de cult,in maniera veche ,arhaizanta,ca lekythoi, amforele care se oferea ca premiu in concursurile Panathenaice etc.).Influenta picturii murale,aparitia elementelor de perspectiva si de peisaj,rezonanta unor piese de teatru etc.amplifica repertoriul tematic si contribuie la evolutia stilistica a picturii de pe vase. Dintre pictorii greci cei mai reprezentativi mentionam numele lui Kleophrades,Sotades,a pictorului “Penthesileii”,al celui a lui “Meidias”,etc. Catre 320 i.Hr. moda decorului pictat apune in ceramica ateniana.

   Epoca elenistica (322-sfarsitul mileniului 1 i.Hr.). Aceasta moda se propaga in Italia si in Sicilia,in special in Campania,Lucania si Apulia (probabil la Tarent) unde pictorii de vase produc ceramica cu figuri rosii in tot cursul sec.4 i.Hr. dar epoca aceasta cunoaste si in ceramica mari transformari. La Athena,unde in veacul clasic alaturi de cele pictate, se produceau numeroase vase,de forme foarte elaborate si decorate numai cu firnis negru,impodobit cu decoruri imprimate ,se introduce acum,inca din  a doua jumatate a secolului 4 i.Hr.,maniera decorarii vaselor cu firnis negru cu cateva motive florale sau geometrice discrete,pictate cu argila alba sau galbena (uneori acoperite si cu foita de aur). Aceasta categorie (numita “West Slope”-Coasta de Apus,dupa locul dupa Acropola Athenei unde a fost descoperita si identificata pentru prima data) cunoaste o oarecare popularitate,atat la Athena ,cat si in unele orase din Asia Mica (Priene,Pergam),in sec.3 si 2 Ihr. Tot sub influenta Athenei se dezvolta in unele centre grecesti egeene productia bolurilor cu décor in relief (“megariene”,”deliene”).Popularitatea lor in sec.3-2 i.Hr.explica aparitia imitatiilor getice din Campia Dunarii in sec.2 i.Hr.si inceputul celui urmator. In Alexandria Egiptului se producea in sec. 3 i.Hr. o categorie de vase (hydrii”de Hadra”),decorate cu simple motive ornamentale reprezentate cu culoare bruna sau policrom pe fondul deschis al vasului,destinate mai ales practicilor funerare. Acestea au cunoscut o oarecare popularitate si in bazinul Marii Negre,fiind imitate si la Olbia. In aceasta vreme,ceramica fina era reprezentata mai ales de categoria acoperita cu firnis (negru,brun sau chiar rosu),produsa in numeroase centre din bazinul Marii Mediterane si al Marii Negre. In partea de vest a Mediteranei este numita campaniana ,fiind produsa in special de atelierele italice.In rasaritul Mediteranei apare in cursul sec.2 i.Hr.,in unele regate elenistice,categoria denumita Eastern Sigillata ,care va sta la originea unor forme si tehnici ale ceramicii romane.

    In cetatile vest-pontice. In cea mai veche coloniei greceasca de pe tarmul dobrogean al Marii Negre ,la Histria,in epoca arhaica erau importate vase provenite in special din centrele de productie din Asia Mica (Milet,Chios,Clazomene,Samos),inca din primele decenii de existenta a orasului,iar apoi produse din Corinth si din Athena. Odata cu inceputul sec.6 i.Hr.se dezvolta si o productie ceramica locala,olarii histrieni,inspirati mai ales de procedeele tehnologice si de formele ceramice produse in partea de nord a tarmului egeean al Anatoliei (Eolida) produc ceramica de uz curent,arsa la rosu si cenusie. De asemenea ,sub influenta unor mesteri din Milet,Chios si Clazomene (sau poate chiar a unor artisti itineranti) se produc in atelierele histriene in a doua jumatate a sec.6 i.Hr vase pictate care imita uneori cu destul rafinament,stiluri din Milet (Fikellura ,”caprele salbatice”),din Chios sau din Clazomene.In sec.5-4 i.Hr.productia locala de vase de uz curent capata o mare dezvoltare ,iar calitatea tehnica atinge o oarecare distinctie. Vasele produse la Histria sunt exportate in asezarile rurale adiacente ,dar ajung si in centre mai indepartate (Satu Nou,jud.Constanta;Brailita,Enisala,etc).Proceddele de ardere si registrul de forme ale olarilor histrieni si ale altor mesteri din orasele grecesti de pe coasta apuseana a Marii Negre stau la baza inceputului productiei getice de ceramica la roata. In epoca elenistica,productia locala a cetatilor vest-pontice este inca slab cunoscuta. Se poate insa considera ca sigura productia unor anumite forme de vase,cu circulatie restransa(canile din argila alba cu pastila la toarta).

   Ceramica daco-getica de epoca La Tene a cunoscut in evolutia ei mai multe faze si poate fi clasificata in categorii,dupa tehnica de lucru(la roata ori cu mana) sau dupa calitatea pastei (fina sau rudimentara). In sec.6-5 i.Hr.,formele nu sunt inca pe deplin constituite ,prezentand inca trasaturi generale hallstattiene.Evolutia formelor (la cele mai multe dintre ele) poate fi urmarita retrospectiv pana in epoca bronzului.In sec.5-4 i.Hr. se distinge o categorie de ceramica fina,lucrata la roata si cu mana si alta obisnuita.Alaturi de ceramica autohtona exista si ceramica greceasca de lux sau din specia comuna. Repertoriul formelor nu este prea bogat ,cuprinzand vase mari( bitronconice ,clopot,sac,cu peretii aproape drepti),cani cu o toarta de diferite dimensiuni,cesti cu o toarta suprainaltata,vase cu picior (fructiere) si strachini. Se adauga imitatii dupa formele grecesti,fara a fi prea numeroase.Vasele din categoria fina sunt acoperite cu slip puternic lustruit. Ornamentarea nu este prea abundenta. Motivul principal il constituie proeminentele,la care se adauga braul in relief (incizat sau alveolat) si butonul. In sec. 3-2 i.Hr. s-a generalizat fabricarea ceramicii cu roata preluata de la greci,tracii de sud ori de la celti.Unele forme vor disparea si vor apare altele noi.Dintre formele noi,mai importante sunt urcioarele de lux,cu gat inalt cilindric. In general insa se mentin vechile forme si se diversifica. Din vasul bitronconic se cunosc acum patru tipuri.Strachinile sunt si ele de mai multe tipuri.Canile cu o toarta ajung la o mare varietate.Vasele cu picior inalt (fructierele) cunosc si ele o mare raspandire ,clasificandu-se in trei tipuri principale. In privinta ornamentarii,merita subliniat faptul ca slipul lustruit se perfectioneaza,incat poate fi comparat cu lacul vaselor grecesti.Butonul simplu ori asociat cu braul alveolat se constituie in ornament de baza.Motivele incizate devin din ce in ce mai frecvente,la care se adauga cele lustruite ,inca rare,ori cele stampilate. Tortile unor vase,mai cu seama ale canilor de lux,vor fi lucrate in torsada sau vor fi canelate ,insotite (la baza) cu motive in relief. Cea de-a treia faza (sec.1 i.Hr-sec.1d.Hr.) reprezinta faza de deplina maturizare,de larga raspandire si de apogeu. Cantitatea mare de ceramica descoperita dovedeste o considerabila crestere a mestesugului olaritului.S-au putut determina chiar si anumite centre de productie,cum ar fi cel din Muntii Sebesului,care producea ceramica pictata cu motive zoo- si fitomorfe,sau cel de la Popesti (jud.Arges),specializat in ceramica cu motive in relief,la care se adauga inca multe altele. Pe baza complexelor inchise ,s-a incercat o mai stransa departajare a formelor din sec.1i.Hr. fata de cele din sec.1 d.Hr..Acum sunt transpuse la roata toate formele specifice ,cu exceptia cestii-opait (catuia),care se va lucra in continuare cu mana. Ceramica lucrata la roata devine preponderenta.Pe linia influentelor elenistice,celtice si sud-tracice se adauga acum si cele romane,din ce in ce mai insistente. Numarul formelor a crescut considerabil,printre acestea numarandu-se: ceasca-opait,de forma tronconica (cu una ori mai multe torti),aparuta inca din sec.2 i.Hr,va cunoaste acum o larga raspandire (prezenta fiind in zeci de exemplare in cadrul asezarilor de pe intreaga arie de raspandire a geto-dacilor);vasul-borcan va cunoaste si el o mare varietate si o larga raspandire;vasele mari si-au pierdut bitronconicitatea si au primit un contur ovoidal svelt si elegant mai ales cand sunt transpuse la roata;canile cu o toarta,unele lucrate la roata,sunt de o reala frumusete;vasele cu picior inalt transpuse la roata,cunoscute sub denumirea de fructiere ,au piciorul svelt,gol in interior,ce se armonizeaza perfect cu corpul.Ornamentele lustruite aplicate pe suprafata buzei,a intregului interior ori pe suprafata piciorului vin sa sublinieze si sa completeze frumusetea acestei forme ceramice specifice pentru geto-daci;boluri de diferite dimensiuni ,cu picior scurt,in genul unor cupe;urcioare transpuse la roata,strachini,capacele,unele cu butonul modelat in chip de vultur ori de alt animal;vasele de provizii (chiupuri),unele ajungand sa masoare peste 2 metri inaltime;strecuratorile etc. In repertoriul formelor din aceasta faza pot fi rescunoscute imitatii dupa cele grecesti,romane sau celtice. Ornamentarea va continua sa fie, in general,redusa. Din braie alveolate ori crestate in asociatie cu butoni (uneori albeolati si ei) se realizeaza ornamente de o reala frumusete. Nu lipsesc nici cazurile de aplicare a acestora pe vasele lucrate la roata. Vor continua motivele stampilate si cele incizate.O abundenta de motive geometrice se realizeaza prin lustruire ,aplicate pe ceramica cenusie ori rosiatica lucrata cu roata. Produsul de varf al ceramicii geto-dacice il constituie,fara indoiala,ceramica pictata,impartita in doua mari grupe distincte si totusi esential legate intre ele.Prima grupa (decorata in stil geometric de influenta elenistica si ,eventual, vestica )foloseste o pojghita de culoare alb-galbuie ce acopera intreaga suprafata a vasului,peste care se picteaza dungi ori motive geometrice simple cu culoare de nuanta rosie-bruna. Cea de-a doua grupa,pe langa motivele geometrice ,le foloseste pe cele vegetale (frunze sau flori),redate naturalist sau stilizat si animale reale ori imaginare. Deocamdata,din ceramica pictata din cea de-a doua grupa lipseste figura umana. Se foloseste in special culoarea rosie si bruna,de diferite tonalitati,la care se adauga negrul si galbenul.Formele de vase sunt cele proprii ceramicii geto-dacice,iar datarea se pare ca se limiteaza la sec.1 d.Hr. Ceramica cu motive in relief a aparut si influenta celei elenistice ,imitand bolurile (deliene sau megariene). Asemenea produse au fost mult indragite de geto-daci,care au reusit sa-si insuseasca tehnica de lucru si sa creeze un stil propriu de ornamentare. S-au stabilit mai multe centre cu asemenea ceramica,unde cu siguranata au existat  ateliere specializate. In faza tarzie (sec.2-6 d.Hr),situatia ceramicii geto-dacice se prezinta diferentiat: in teritoriile ocupate de romani si in cele ale dacilor liberi.In teritoriile ocupate ceramica va suferi puternice influente ale ceramicii romane,care o va inlocui treptat. In asezarile rurale,in castre sau chiar in orasele romane s-au descoperit insa si cesti-opaite,vase-borcan si fructiere,unele forme se vor mentine pana in sec.6 d.Hr. In teritoriile geto-dacice ramase in afara granitelor romane,va continua ceramica modelata cu mana ori la roata,existand chiar centre specializate ,cum este cel de la Mediesul Aurit(jud.Satu Mare),cu cel putin 10 cuptoare.Si in lumea dacilor liberi se manifesta puternice influente romane,la care se adauga cele sarmatice sau ale triburilor germanice. Se va mentine intreaga gama de forme si ornamente,atat la ceramica lucrata cu roata ,cat si la cea modelata cu mana.Ceramica geto-dacica este prezenta in cadrul culturii Santana-Cerneahov (sec.4 d.Hr.),iar ceramica culturii Ipotesti-Candesti (sec.6-7 d.Hr) are evidente legaturi cu cea dacica si romana.Daca,la inceput, o parte a ceramicii lucrata cu mana se confectiona aproape in fiecare gospodarie ,cea pretentioasa sau cea lucrata cu roata implica existenta unor ateliere care se pun in evidenta pe baza cuptoarelor de ars ceramica. Cuptoarele geto-dacice (sapate in pamant,cu gratar si bolta,focar si camera de ardere) au fost impartite in doua tipuri de baza si mai multe variante masurand 1-1,20 metri diametru. Asemenea cuptoare (sec.2 i.Hr-1 d.Hr) s-au descoperit in asezari ca cele de la Poiana,Deva,Bucuresti-Catelu Nou,Poiana-Dulcesti,Biharia si Piatra Neamt (Batca Doamnei).Numeroase sunt cuptoarele de ars ceramica descoperite in lumea dacilor liberi. La Butnaresti (jud.Neamt),unde a existat un important centru de olari carpic (sec.2-3 d.Hr),s-a dezvelit prin sapaturi sistematice chiar un atelier ce functiona intr-un bordei situat la 2,40 metri adancime si era dotat cu doua cuptoare de dimensiuni diferite. Cuptoare s-au descoperit si la dacii liberi din Muntenia ori la cei din vestul tarii.La Mediesul Aurit si la Lazuri (jud.Satu Mare) au functionat importante centre de olari cu cate 10 ,respectiv 9 cuptoare,descoperite pana acum.Ceramistii geto-daci au folosit ambele sisteme de ardere(reductiva si oxidanta). Tehnologiile au putut fi stabilite pe baza analizei porilor si a altor elemente,dovedindu-se un inalt grad de dezvoltare,comparabil in multe privinte cu cel greco-roman.

     Ceramica din Dacia romana continua traditia produselor din epoca premergatoare,fenomen remarcat in conditii similare si in alte provincii de pe Dunare si Rin. Ceramica provinciala din Dacia se poate imparti in doua mari categorii:ceramica de uz casnic si ceramica de lux. Ceramica de uz casnic exprima mai fidel individualitatea ceramicii provinciale romane,elementul autohton contribuind la precizarea particularitatilor care o deosebesc de ceramica din alte provincii dunarene. Substratul La Tene are un rol dintre cele mai importante in definirea ceramicii din provinciile Imperiului Roman,dar diferentele regionale ale ceramicii din la tene-ul tarziu se perpetueaza si in ceramica provinciala romana. Olaria a fost unul dintre cele mai raspandite mestesuguri in Dacia romana.Se cunosc numeroase centre de productie ceramice in orasele mari (Romula,Drobeta,Apulum,Potaissa,Tibiscum etc.),pe langa castre (Slaveni,Micia,Stolniceni,Bumbesti,Ilisua,Dinogetia,etc.) in villae rusticae si in asezari rurale. In aceste centre s-au confectionat nu numai vase de ceramica ,dar si materiale de constructie,statuete,opaite,etc. Mestesugul olariei din Dacia a ajuns la aceeasi perfectionare tehnica ca si in provinciile romane vecine. S-au imitat si vase de tip terra sigillata ,care presupun o tehnica deosebita si o cunoastere aprofundata a realizarii acesteia. Sunt cunoscute mai de multa vreme centrele de manufacturare a sigillatelor de la Romula ,Apulum si de curand cel de la Micasasa (jud.Sibiu),care pare a fi cel mai important in acest sens.In unele centre,cum ar fi Romula,bunaoara,se folosea metoda asezarii cuptoarelor de ars ceramica in grupuri de doua sau mai multe cuptoare,ceea ce crea conditii propice pentru lucrul in serie,fapt care lasa sa se presupuna existenta unor grupuri specializate. Acest sistem era folosit si in atelierele ceramice din Gallia,in faza maxima de inflorire a acestora.Cea mai reprezentativa ceramica pentru o provincie romana este aceea produsa in satele indepartate de marile centre urbane. In multe asezari rurale din Dacia romana au existat si centre ceramice,asa cum ar fi de exemplu la Locusteni (jud.Dolj),unde s-au descoperit doua cuptoare de ars ceramica. Aci se confectionau atat vase ceramice de factura romana,cat si vase lucrate cu mana,care pastrau fidel traditia dacica din secolele anterioare. Ceramica dacica in epoca romana nu s-a gasit numai in asezarile rurale,ci si in castre,centre urbane, villae rusticae ,constituind un document sigur pentru permanenta geto-dacilor in Dacia romana. Centrele ceramice continua sa dainuiasca in Dacia romana (Locusteni  asezarea nr. 2,Manastur,etc.). Ceramica din asezarile rurale daco-romane din sec.4 d.Hr. constituie o etapa a evolutiei ceramicii din Dacia sec.2-3 d.Hr. Atelierele de ceramica aflate in cetatile romane tarzii si romano-bizantine  de pe malul stang al Dunarii au continuat sa-si trimita produsele in Dacia si dupa evacuarea aureliana. In Dacia s-a importat ceramica si din alte provincii ale Imperiului Roman. Ceramica de tip terra sigillata era importata din Gallia,Raetia si Pannonia.O mare parte dintre amfore era importata mai ales din bazinul Marii Egee. Alte categorii de ceramica erau importate din Moesia.In spectrul arheologic al spatiului nord-danubian din sec.4 d.Hr,ceramica se prezinta intr-o mare varietate,atat din punct de vedere al formelor ,cat si din cel al compozitiei pastei. Ceramica lucrata la roata rapida,la a carei raspandire in teritorii situate in estul Romaniei ,regiunea Dunarii inferioare a avut un rol major,este lucrata din pasta de culoare cenusie fina sau zgrunturoasa. Varietatea formelor este mare:oale,ulcele,castroane,cani,urcioare,pahare,vase capac sau vase mari de provizii. Ceramica cenusie zgrunturoasa este ornamentata cu un décor incizat,constand din benzi sau linii orizontale,caneluri,mai rar benzi sau linii in val. La ceramica cenusie fina predomina ornamentul lustruit(linii in zig-zag,linii in retea,etc.).In asezarile specifice epocii atat din teritoriul extra-, cat si intracarpatice au fost descoperite si cuptoare de ars ceramica ,care apartin in general la doua tipuri:cu picior central sau cu perete median (Dumbraveni-Vrancea,Trusesti,Cucuteni-Baiceni,Botosani-Dealul Caramidariei,Nicolina-Iasi,Bucuresti-Crangasi,Buduresti-Fundenii-Doamnei,Barlad-Valea Seaca,Sfantu Gheorghe ,Cluj-Napoca,Sighisoara-Dealu Viilor). Un rol deosebit in geneza unei categorii specifice sec.6,ceramica stampilata ,l-au avut centrele de olari de la Cristesti si Mediesul Aurit,producatoare in sec. 4 d.Hr. Alaturi de ceramica lucrata la roata,s-a folosit si cea lucrata la mana ,din pasta mai grosolana,mai prost arsa,ornamentata uneori cu brauri alveolate,categorie de certa traditie dacica. Alaturi de oale-borcane,trebuie mentionata catuia-forma specifica mediului autohton dacic. Forme de vase atat ale ceramicii lucrate cu mana,cat si ale celei lucrate la roata,continua in sec.5,imprejurare care ingreuneaza o departajare cronologica si tipologica mai precisa. Alaturi de aceste forme apar ,ca un rezultat al evenimentelor legate de instaurarea suprematiei hunice in bazinul carpatic,forme de vase de origine estica,lucrate dintr-o pasta fina de culoare cenusie-inchisa pana la negru,decorate cu ornamente lustruite. Odata cu sfarsitul sec.5 si apoi in decursul sec.6-7,se constata o anumita diferentiere tipologica intre ceramica intra- si extracarpatica al Romaniei. Pe intreg teritoriul continua insa ceramica lucrata cu mana si se pot constata legaturi tipologice  intre aceasta si ceramica din pasta zgrunturoasa-continuatoare a traditiilor olariei sec.4 (tipuri de vase,decorul cu caneluri sau linii in val). Deosebirile dintre cele doua arii culturale,explicate prin anumite procedee tehnologice locale,se manifesta in culoarea diferita a vaselor. In timp ce in Transilvania ceramica cenusie este absolut predominanta,in teritoriile extracarpatice se produce aproape exclusiv ceramica de culoare brun-roscata. Ateliere de olari s-au descoperit la Dulceanca sau Radovanu. Deosebirea cea mai frapanta este ilustrata de ceramica de culoare cenusie,din pasta fina ,cu décor lustruit sau stampilat,reprezentata prin vase piriforme sau cani cu cioc de scurgere,prezenta numai in Transilvania si care analogii stranse in mediul gepid din Campia Tisei. Spre sfarsitul sec.6 si apoi in decursul sec.7,in teritoriul extracarpatic al Romaniei dar si in unele zone ale Transilvaniei,a fost identificata o ceramica lucrata cu mana, din pasta grosolana,reprezentata de vase borcan de forma alungita sau tavite,cu certe analogii in spatiile culturale atribuite slavilor. Procentul ei in cadrul materialului ceramic al perioadei nu este determinat. Odata cu sfarsitul sec.7 si apoi in decursul sec.8, se constata pe intreg spatiul nord-danubian o unitate tipologica si tehnologica a materialului ceramic,concretizata prin prezenta ceramicii din pasta nisipoasa,de culoare brun-roscata,lucrata la roata inceata,ornamentata cu benzi de linii orizontale sau in val,incizate,in care dominante sunt borcanele si in care s-a vazut perpetuarea ,ilustrata prin anumite procedee tehnologice,a unei traditii a olariei secolelor anterioare. Mai rar,si mai ales in spatiul est carpatic sau in Dobrogea,dar izolat si in Transilvania (Blandiana),apare o ceramica din pasta cenusie fina cu ornamente lustruite,reprezentata prin urcioare sau amfore ,pusa fie pe seama unor influente culturale din mediul Saltovo-Maiatk,fie pe seama revitalizarii unor traditii locale mai vechi a ceramicii cenusii. In schimb vasele din pasta fina de culoare galbena (cani,ulcioare,plosti,etc) aparuta in unele complexe din sec.8 (Izvoru,Obarsia) au fost legate de influente culturale est-europene sau central-asiatice.

Enciclopedia Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei, vol.A-C,pag.281-287,

Ed.Enciclopedica,coord.stiintific Constantin Preda.

Aspectul Stoicani-Aldeni

Aspectul Stoicani-Aldeni.

Foto:link(uri) la sfarsitul postarii.

    Aldeni II (denumit si Aldeni-Stoicani),aspect cultural neolitic (sfarsitul mileniului 4 i.Hr.),denumit astfel dupa cel de-al doilea strat de cultura descoperit in asezarea de langa satul Aldeni (com.Cernatesti,jud.Buzau). Rezultat al impletirii elementelor de origine sudica ,proprii ariei culturale din faza de tranzitie la cultura Gumelnita,cu cele de provenienta nordica ,din aria culturala caracteristica inceputului culturii Cucuteni,aspectul cultural Aldeni II a avut o arie de larga raspandire. Lunga sa evolutie ,pe parcursul a doua faze ,dintre care ultima puternic influentata de cultura Gumelnita ,s-a incheiat in timpul fazei Cucuteni A3.

    Asezarile Aldeni II ,cu locuinte de suprafata,unele cu podea platforma erau plasat pe prelungiri de terasa sau pe inaltimi in zonele deluroase si imprejmuite cu santuri. Inventarul locuintelor demonstreaza inceputul trecerii la faza sedentara a comunitatilor omenesti ,cultura plantelor alaturi de cresterea vitelor constituind ocupatiile de baza. In asezarile din preajma Siretului si Prutului inferior,un mijloc important de procurare a hranei era pescuitul.Uneltele (lame,razuitoare,segmente de lame pentru seceri,varfuri triunghiulare de sultita etc.) erau lucrate din silexul adus din sudul Dunarii.Osul si cornul de cerb continua sa serveasca ca materie prima pentru confectionarea sapaligilor necesare cultivarii pamantului,a harpoanelor pentru pescuit etc.

     Ceramica Aldeni II se compune in principal din doua categorii de vase: prima de uz comun,cu vase mai adanci,de tip borcan,ornamentate cu proeminente sau cu barbotina,a doua,cu vase ale caror décor se realizeaza prin linii incizate ,pictura geometrica cu grafit si culoare alba sau prin caneluri largi. Plastica este bogat reprezentata in toate asezarile Aldeni II. Figurile de lut ars redau mai ales persoane feminine,in picioare,in pozitie de oranta. Pe figurine este redata imbracamintea femeilor din perioada respectiva,compusa dintr-o fota infasurata in jurul corpului si o a doua piesa care acopera partea de sus a corpului.

       Necropole Aldeni II nu au fost inca depistate.

Enciclopedia Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei, vol A-C,pag.54-55,

Ed.Enciclopedica, coord.stiintific Constantin Preda.

http://img402.imageshack.us/img402/1370/74761477.jpg

View item at

cIMeC - Institutul de Memorie Culturală

Identifier: C4EB8A46-7D40-49E5-BDCD-3C73201F9986

Format: 11,5 cm   7,9 cm   Lut   ardere, modelare cu mâna, incizare   image/jpeg

Source: Muzeul de Istorie a Moldovei - IAŞI |

Provenance: Stoicani I.A.I.

Publisher: CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucharest, Romania |

Askos

Contributor: Stoicani - Aldeni

Date: Neolitic

Type: StillImage |

Subject: Askos |   Ceramică |   Description: Askos având la bază patru apucători dispuse în poziţie cardinală; trei sunt găurite oblic, una nu; ornamentat cu linii incizate. Pastă semifină cu impurităţi în compoziţie de culoare cărămiziu-cenuşie; ars secundar.

Cultura Otomani

Cultura Otomani.

http://img706.imageshack.us/img706/4479/ceramicaotomani.jpg

Otomani,cultura arheologica caracteristica,in linii mari,perioadei mijlocii a epocii bronzului (dupa periodizarea,mai larga,utilizata de cercetarea romaneasca),definita pentru prima oara de catre Ion Nestor,care a folosit rezultatele unor cercetari mai vechi,in special din asezarea multistrat eponima. In stadiul actual al cunostintelor aria culturii apare ca fiind destul de intinsa,pornind de la poalele masivului Tatra,pe valea Hronului,in SE Slovaciei,apoi in NE Ungariei,unde este cunoscuta sub numele Fuzesabony sau Gyulavarsand,precum si in V si NV Romaniei,intre Crisuri si Somes,la V de Carpatii Occidentali,corespunzand astfel unei bune parti a bazinului superior al Tisei. Intr-un anumit moment al evolutiei sale ,elementele culturii Otomani sunt cunoscute pana la Muresul inferior,patrunderea lor in aceasta zona fiind caracteristica ultimelor etape ale culturii Periam-Pecica(Mures). Recent a fost identificata o statiune fortificata apartinand ,dupa toate probabilitatile,culturii Otomani,la nord de lantul Carpatic,la Dukla,in Polonia. In anumite momente aria sa s-a modificat,fiind semnalate patrunderi Otomani catre centrul si sudul Transilvaniei. Cu o identitate foarte bine conturata,cultura Otomani constituie unul din cele mai importante fenomene arheologice ale epocii bronzului din partea rasariteana a Europei Centrale. Cele mai vechi date radiometrice sunt cele de la Gaborjan-“Csapszekpart” (Bln-1641-3680+-75 BP ,calibrat in domeniul 2 sigma 2290-1870 BC) si Veszto-“Magor” (Bln-1629-3700+-60BP,calibrat in domeniul 2 sigma 2280-1900 BC),ceea ce indica un foarte posibil inceput al culturii anterior anului 2200 IHr. Originea culturii constituie si astazi o problema in discutie. In ultima vreme s-a demonstrat ca nivelul inferior din asezarea eponima,denumit Otomani I ,nu apartine culturii,el fiind mai degraba legat de fenomenul Zok tarziu,cunoscut sub numele de cultura Nyirseg sau Nir. Descoperirile de acest fel sunt denumite Ottomany de catre arheologii maghiari,care le considera ca diferite de cultura Fuzesabony propriu-zisa. In Slovacia, cel mai vechi orizont Otomani este denumit Kostany-Otomani,in cadrul acestuia fiind prezente si elemente Nyirseg-Zatin sau Hatvan. Sfarsitul culturii nu este nici el suficient de clar. In Slovacia,cultura Otomani este urmata de cultura Piliny,care ii ocupa o buna parte din aria nordica,in vreme ce spre sud sunt documentate grupurile Hajdubagos si Berkesz si cultura Kyjatice. In zona romaneasca au fost conturate doua grupuri culturale,Cehalut si Igrita,inca insuficient precizate,despre care s-a afirmat ca ocupa anumite parti din vechea arie Otomani. Pentru zona din stanga Tisei se sustine ca fenomenul Fuzesabony inceteaza ca urmare a unei expansiuni a culturii mormintelor tumulare catre SE,teorie care mai trebuie examinata.

      In functie de interpretarile diferite ale etapelor de inceput sau a celor de sfarsit,periodizarea culturii,pentru care au fost propuse patru faze,a ramas o problema deschisa.Mai vechile impartiri au fost amendate,mai ales prin excluderea asa-numitei faze Otomani I si prin “corectii” mai mult sau mai putin argumentate privind constituirea unor grupuri post Otomani. Este de asteptat ca in urma verificarilor stratigrafice din asezari sa se poata stabili o evolutie in faze a culturii Otomani,in cadrul careia cea mai veche manifestare sa se caracterizeze prin elemente de traditie Nyirseg,iar cea mai tarzie prin descoperiri de felul celor din cimitirul de la Streda nad Bodrogom ori din grupele Hajdubagos si Berkesz. Habitatul Otomani a fost studiat pe baza unor cercetari  de amploare in mai multe asezari,dintre care cele mai cunoscute sunt cele de la Barca,Nyzna,Mysl’a,Spissky Strvtok,in Slovacia,Berettyoujfalu-“Szihalom”,Fuzesabony-“Oregdomb”, Jaszdozsa-“Kapolnahalom”, Tiszafured-Asoythalom”,Toszeg-“Laposhalom”,in Ungaria,sau Carei-“Bobald”,Otomani-“Cetatuia”,Otomani-“Cetatea de pamant”,Pir-“Cetatea”,Sacuieni-“Cetatea Boului”,Salacea-“Dealul Vida”,Socodor, Tiream-“Movila Canepii” si varsand-“Movila dintre vii”,in partea de vest a Romaniei.Principala caracteristica este data de depunerile groase ,uneori de peste 3 m,cu numeroase niveluri de locuire,ce le apropie,mai ales pe cele din campia Tisei,de asezarile tell. Deseori se cunosc,pentru zone restranse,aglomerari de asezari,cum este cazul in preajma Careilor,apoi la Tiszafured si in zona Kosice. Folosind cu pricepere conditiile de mediu specifice ,comunitaile Otomani au avut asezari situate pe promontorii sau boturi de terase si fortificate cu val si sant,asezari “atol”,pe movile inconjurate de asemenea cu valuri si santuri,asezari “insula” in mijlocul unor campii inundabile sau mlastini,precum si asezari deschise. Unele dintre statiunile fortificate ,cum este cazul celei de la Barca si poate si a celei de la Spissky Stvrtok,unde fortificatia cuprinde si un zid de pietre,au avut o structura complexa,locuintele fiind dispuse pe grupuri distincte,cu spatii libere,ceea ce a facut pe unii cercetatori sa vorbeasca de o organizare urbana. Deseori au fost identificate locuiri si dincolo de spatiul fortificat,uneori fiind vorba,cum este cazul la Nyzna Mysl’a,de o extindere intr-o anume etapa a asezarii in dauna cimitirului. Cel mai adesea locuintele sunt de suprafata ,fiind intalnite,mai rar, si bordeie. Amenajarile domestice sunt cele obisnuite: vetre,gropi de provizii si gropi menajere. La Salacea a fost descoperita o constructie de dimensiuni remarcabile (8,80 x 5,50 m),compartimentata in trei incaperi,care a fost refacuta o data. Compartimentarea,descoperirea in incaperea mediana  a unor altare,precum si decorarea peretilor exteriori au prilejuit interpretarea acestei structuri drept sanctuar,fiind denumita chiar “megaron” si pusa ,in acest fel,in relatie cu lumea egeeica. Daca destinatia de cult a constructiei pare a fi dincolo de orice indoiala,avand in preajma inmormantari,relatia cu lumea miceniana este mai greu de sustinut avand in vedere decalajul cronologic intre etapa Otomani II si perioada mormintelor princiare helladice,acestea din urma fiind mai recente si corespunzand,pentru spatiul romanesc,perioadei tarzii a epocii bronzului.

    Repertoriul ceramic al culturii Otomani este destul de variat,cuprinzand atat forme obisnuite ale epocii bronzului,cat si forme mai rare. Principalele recipiente sunt amfora cu doua torti,ceasca,castronul,cupa,vasul cu picior,vasele de provizii,toate cu variante si dimensiuni diferite. Printre formele ceramice mai aparte trebuie mentionate askosul,caracteristic etapelor mai vechi,vasul pyraunos,castronul cu patru picioare,vasele altar,suporturile de vase. Decoratia este realizata prin incizie si imprimare in pasta ,tehnici care,alaturi de ormanentatia plastica,sunt caracteristice etapelor de inceput si mijloc ale culturii,catre sfarsitul acesteia aparand decoratia canelata.Dintre motive se remarca triunghiurile ,ghirlandele,cele spiralice si cele solare.Atat in ceea ce priveste formele ,cat si in ornamentatie,in cursul evolutiei culturii Otomani se pot intrevedea elemente datorate fie fondului cultural anterior,fie contactelor cu mediile culturale invecinate. Dintre obiectele de os sau corn se disting psaliile si distribuitoarele (germ.Riementeiler) ,atestand utilizarea cailor,multe dintre acestea descoperite la Toszeg,Fuzesabony,Tiszafured sau Berettyoujfalu,apoi discurile si cilindrii din os,ultimile piese cu o functionalitate inca neprecizata. Multe dintre psalii,ca si discurile si cilindrii din os,prezinta uneori motive spiralice incizate,fiind astfel puse in legatura cu lumea miceniana ,realitate care insa astazi este contrazisa de realitatea arheologica.              Descoperirea unor depozite ,cum sunt cele de la Apa,Otomani,Valea Chioarului,in Romania,Hajdusamon,in Ungaria ,sau tezaure ,cum este cel din asezarea de la Barca,carora li se pot adauga altele sau piese descoperite izolat ori in morminte,documenteaza o metalurgie a  bronzului infloritoare,fiind produse arme,piese de port sau instrumente intr-o remarcabila varietate de tipuri. Se remarca spadele cu maner plin si decorate,hal;ebardele,topoarele cu disc,topoare cu tub de inmanusare de tip Krtenov,pumnalele,varfuri de lance,sagetile,aparatoarele de brat,pandativele,bratarile,acele,etc. Alaturi de bronz era prelucrat aurul,dupa cum o dovedesc numeroasele piese de port-inele de bucla,pandative,bratari-descoperite in mormintele de la Nyzna Mysl’a sau asezarea de la Barca. O alta dovada a practicarii metalurgiei o constituie tiparele din piatra descoperite in asezari,cum este cazul la Nyzna Mysl’a,Tiszafured,Toszeg,Pir,Otomani si Cehalut. Dezvoltarea metalurgiei bronzului in cadrul culturii Otomani pune in evidenta doua aspecte principale. Mai intai utilizarea resurselor miniere,zacaminte cuprifere si aurifere din Slovacia pana in Carpatii Occidentali,concomitent cu o participare activa la schimbul de bunuri la distanta ,tipuri metalice specifice ariei Otomani fiind intalnite departe catre centrul Europei si catre sud si est. In acelasi timp varietatea armelor,prezenta lor (chiar daca nu  foarte frecventa) in morminte,piesele de port din aur sau bronz,pun in lumina existenta unei elite sociale al carei rang se exprima si prin obiectele de prestigiu din metal. Printre bunurile ajunse in aria Otomani in cursul schimburilor la distanta un loc aparte il ocupa margelele de chihlimbar,ajunse din zona litoralului baltic. In cadrul relatiilor de schimb se pare ca unele asezari au jucat rolul de “ centre comerciale”,cum pare sa fie cazul cu importanta statiune de la Nyzna Mysl’a ce facea legatura intre zona muntoasa a Slovaciei de azi si asezari de pe cursul Tisei.

       Descoperiirle funerare Otomani sunt constituite in special din necropole cu multe morminte,cum sunt in Ungaria la Fuzesabony,Gelej,Hernadkak,Megyaszo,Mezocsat,Pusztaszikszo,iszafured,iar in Slovacia la Nyzna Mysl’a si Streda nad Bodrogom. Pe teritoriul Romaniei se cunoaste doar un mic cimitir la Pir si alte cateva descoperiri de morminte izolate  sau mici grupuri de morminte  cum sunt cele de la Adoni,Andrid,Ardud-“Galgaberg”,Berea,Diosig,Olari,Otomani,Sanislau,Salacea,Stolna,Tiream,Valea lui Mihai si Voivozi. In general,cimitirele erau plasate in preajma asezarilor,singurele exceptii,cu morminte in perimetrul asezarilor fiind cele de la Otomani,Salacea si Tiream. Ritul funerar predominant a fost inhumatia,incineratia documentata in cimitirele Otomani putand fi explicata prin raporturile reciproce cu unele din grupurile ceramice vecine incinerante,cum sunt cele Vatya,ale culturii ceramicii incrustate,Wietenberg,etc.,acest din urma rit funerar tinzand a deveni predominant abia catre sfarsitul culturii. Deosebirile de sex sunt puse in evidenta in cadrul inmormantarilor prin obiceiul dispunerii defunctilor bipolar si complementar,in sensul ca barbatii erau asezati chirciti spre dreapta cu capul indeobste spre vest,iar femeile pe stanga cu capul spre est,local inregistrandu-se si alte dispuneri.,dar tot in standardul unui rit funerar riguros. Inmormantarile speciale pot fi considerate cele cateva de copii in pythoi,cele de cranii si cele simbolice (cenotafuri). Inventarele,mai ales cele feminine,sunt adesea constituite din piese de port din metal,”faianta”-in special in etapele de inceput in Slovacia,chihlimbar sau cochilii de melci sau scoici. Mai rare,dar totusi semnificative pentru ilustrarea rangului social a  statutului de luptator,sunt mormintele masculine cu arme,cel mai adesea pumnale ,dar si cu halebarde cu sageti. In linii mari,examinarea obiceiurilor funerare,coroborate cu studiul asezarilor si al structurii depozitelor,indica existenta unor comunitati bine structurate pe ranguri sociale,pe grupe de sex si varsta. In cursul evolutiei sale,cultura Otomani a avut relatii stranse ,dupa cum o dovedesc “ importurile”reciproce,cu culturile Nagyrev,Hatvan,cultura ceramicii incrustate,Periam-Pecica (Mures),Vatina,Wietenberg,Vatya,Mad’arovce,cultura mormintelor tumulare si Suciu de Sus. Aceste raporturi sunt exprimate in unele influente in ceea ce priveste stilul ceramic,dar mai ales prin prezenta unor bunuri deosebite ,cum sunt armele sau piesele de port. Exista numeroase lucrari,mai ales in literatura romana,in care cultura Otomani este considerata ca “traca” sau cel putin “proto-traca”. Tot mai numeroase date radio carbon au invechit considerabil epoca bronzului si odata cu ea fenomenul Otomani,astfel ca o cristalizare lingvistica de acest fel inca de la sfarsitul mileniului 4 IHr nu poate fi sustinuta,mai ales , asa cum s-a spus deja,in absenta unor monumente.

Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei,vol M-Q,pag.248-250,Ed.Enciclopedica, Bucuresti,2000

Cultura Periam-Pecica

Cultura Periam-Pecica.

Foto:

http://img846.imageshack.us/img846/9682/ceramicaperiampecica.jpg

http://img20.imageshack.us/img20/7361/periampecicaperiamvas.jpg

     Cultura din epoca bronzului numita astfel dupa doua statiuni importante  situate pe cursul inferior al Muresului. Denumirea a fost introdusa in literatura romaneasca de specialitate de catre I.Nestor in 1933,anterior fiind propusa denumirea de “cultura Mures (Maros)” de catre arheologul maghiar J.Banner. Astazi denumirea de Periam-Pecica este utilizata mai cu seama de specialistii romani,cei straini preferand-o pe cea de Mures (Maros). Cu mai mult timp in urma au fost utilizate si denumirile de Perjamos sau Szoreg sau,pentru o etapa mai timpurie a culturii,notiunea de “grupul Pitvaros”,astazi in general abandonate.

     Aria culturii ,nu foarte extinsa ,este astazi destul de bine limitata,axa sa fiind cursul inferior al Muresului pana la confluenta acestuia cu Tisa,descoperirile propriu-zise Periam-Pecica nedepasind cu mult spre vest cursul celui din urma. Spre nord limita pare sa fie constituita din cursul Erului,in vreme ce spre sud descoperirile Periam-Pecica depasesc foarte putin valea Arankai (Zlatita). Catre est exista cateva descoperiri singulare si nu suficient de sigure pana in zona de iesire a Muresului din regiunile muntoase. Astazi aria Periam-Pecica ,astfel delimitata,se prezinta mult modificata din punct de vedere geomorfologic fata de trecut prin numeroasele lucrari de asanare si imbunatatiri funciare,incepute inca de la sfarsitul sec.18. In vechime regiunea,prin excelenta de campie ,se caracteriza prin alternanta zonelor joase si mlastinoase si a altora mai ridicate ,intretaiate de cursuri de apa,unele dintre acestea de fapt foste brate ale Muresului ce constituiau un soi de delta cu flora si o fauna specifice. Se considera,cu destul temei,ca era posibila la vremea aceea exploatarea nisipurilor aurifere din aluviunile carate de Mures dupa trecere acestuia pe la poalele versantilor Carpatilor Occidentali. In acelasi timp trebuie subliniat si faptul ca ca in aria culturii lipsesc zacamintele cuprifere. Descoperirile cele mai importante sunt reprezentate prin asezarile  de la Deszk,Gerjen,Klarafalva,Kiszombor,Oszentivan (astazi Tiszasziget),Pitvaros,Szoreg,cimitirele de la Battonya,Deszk “A” si “F”,Oszentivan,Pitvaros,Szoreg,toate in Ungaria,asezarile de la Alunis,Cicir,Pecica,Periam,Sannicolau Mare si cimitirul de la Beba Veche,toate in Romania,apoi,in Serbia,statiunea de la Coka,asezarea si necropola de la Mokrin,asezarea si cimitirul de la Novi Knezevak,asezarea si cimitirul de la Ostojicevo,grupul de morminte de la Rabe.

     Cronologia si periodizarea culturii nu sunt inca definitive solutionate. Traditional,a fost considerata ca incepand candva spre sfarsitul perioadei timpurii a epocii bronzului (in intelesul periodizarii traditionale romanesti) ,segmentul principal al evolutiei sale fiind caracteristic perioadei mijlocii. Originea culturii nu este satisfacator cunoscuta,anterior acesteia fiind documentat un grup de descoperiri caracterizat,printe altele,de ceramica cu suprafata data cu maturica sau cu impresiuni textile,prin aceasta dovedindu-se “inrudit” cu grupele Zok tarzii din Campia Tisei. Cu privire la sfarsitul culturii,unii specialisti apreciaza  ca aceasta ar coincide cu sfarsitul perioadei mijlocii a epocii bronzului,in vreme ce altii opineaza pentru o perioada mai lunga ,pana in bronzul tarziu,aducand ca argumente unele materiale din statiunea de la Szoreg..Recent au fost introduse in circulatie mai multe date carbon din asezarile de la Kiszombor si Klarafalva,care,calibrate,arata ca inceputul culturii poate fi plasat cu foarte mult temei deja la inceputul mileniului 3 iHr. Intr-o acceptiune mai noua ,aceasta ar corespunde unei perioade mijlocii a epocii bronzului,incepand de la anul 3000 iHr. O alta serie de date radio-carbon,in special pentru cateva morminte de la Mokrin,plaseaza etapa mijlocie a culturii la sfarsitul aceluasi mileniu,astfel ca o durata a fenomenului Periam-Pecica dincolo de anul 1600 IHr.,cand incepe perioada tarzie a epocii bronzului,este putin verosimila,locul sau fiind luat de alte manifestari arheologice,fie Otomani,fie de traditie Vatina (asa numitul grup Cornesti-Crvenka).

    Asezarile culturii Periam-Pecica sunt relativ intinse ,cu mai multe niveluri de locuire,depunerea avand,in unele cazuri,grosimi remarcabile,cum este cazul la Pecica,unde atinge 4m. O asezare oarecum aparte pare sa fie cea de la Rabe,unde statiunea se afla pe o ridicatura naturala ce domina zona,probabil mlastinoasa din jur. Locuintele,uneori cu dimensiuni mari,cum sunt cele descoperite la Mokrin-“Popin paor” sau Bekes—“Aardomb”,aveau planuri rectangulare,cu peretii din pari de lemn si nuiele acoperiti cu chirpici. La Pecica a fost semnalata chiar si o locuinta-megaron,cu o vatra la interior.

     Ceramica, cunoscuta mai cu seama prin descoperirile funerare ale culturii ,se caracterizeaza printr-un repertoriu distinct ,ale carui forme principale sunt vasul cu doua torti trase din buza (Kantharos),cu o silueta amintind clepsidra,ceasca cu o toarta ,pixida sau amforeta,cu capac si perforatii pentru a fi agatata,castronul cu doua sau patru torti. In evolutia morfologica a tipurilor ceramice se observa  patrundrea unor elemente din mediile invecinate,cel mai adesea din medii Vatina si Otomani,mai cu seama catre sfarsitul culturii. Decoratia vaselor s-a facut prin incizie.Destul de des apar si vase cu suprafata data cu maturica (asa numita categorie Besenstrich),a caror prezenta se datoreaza ,in buna masura,contactelor cu mediile Nagyrev sau Hatvan,si care uneori sunt folosite drept urne  in cele cateva morminte de incineratie.

     Tiparele descoperite ,in special cele din asezarea de la Pecica,atesta practicarea metalurgiei bronzului,chiar daca situate intr-o zona lipsita de minereuri cuprifere,comunitatile Periam-Pecica erau obligate sa obtina minereul prin schimburi la distanta. Valvele descoperite probeaza ca se turnau ,cel putin la Pecica,securi plate,topoare cu gaura de inmanusare transversala,pumnale,varfuri de lance,piese de podoaba. Numeroase piese de port descoperite in                    morminte(ace,bratari,inele,pandative,dintre care se remarca  cele de tip Brillenspirale,podoabe de cap,etc),confirma activitatea metalurgica  a acestor comunitati,concomitent cu existenta unui schimb la distanta. Foarte numeroase sunt piesele de port ,in special pentru coliere ,reprezentate prin perle din asa-zisa “faianta”,apoi cochiliile de Cardium,Columbella sau Dentalium ,precum si margele din chihlimbar. Pentru etapele mai vechi ale culturii se cunosc piese de port din os,intre care cele mai de seama sunt acele. Piese de port din aur se cunosc din imormantari,cum sunt cele de la Beba Veche,din “tezaure” cum este cel de la Pecica-“Rovine”,sau din descoperiri izolate.

      Cimitirele,unele cu numeroase morminte,au fost descoperite,de regula,in apropierea asezarilor . S-a afirmat,cel putin pentru cimitirul de la Mokrin,ca mormintele erau dispuse pe siruri,dar faptul nu poate fi probat,fiind probabil rezultatul unei impresii,necropolele fiind mai degraba organizate pe clanuri sau familii,dupa o structura polinucleara. Practica funerara predominanta este inhumatia,dar se intalnesc si cateva morminte de incineratie,a caror prezenta se poate explica prin contactele cu grupele Nagyrev sau Hatvan. Numarul mare al mormintelor de incineratie de la Battonya a fost pusa in legatura,poate oarecum pripit ,cu influentele Otomani. Standardul funerar,foarte bine structurat,consta din depunerea cadavrelor masculine in pozitie chircita pe stanga,orientate predominat spre nord,iar cele feminine orientate predominant spre sud si chircite spre dreapta. Se inregistreaza si unele exceptii,dar este evidenta aplicarea si in cazul acestei culture a principiului dispunerii bipolare si complementare a defunctilor dupa grupele de sex. Exista si alte exceptii,mai putine,dar totusi semnificative ,in ceea ce priveste dispunerea cadavrelor ,unele morminte masculine fiind dispuse dupa standardul feminin,de exemplu mormantul 10 de la Mokrin,sau invers. Alte variatii ale standardului funerar se constata si in alte cimitire ,explicate prin conatctul cu populatia Otomani. Gropile sunt fie rectangulare,fie ovale,fara a se putea face o legatura intre planul lor si grupele de sex,varsta ori rang. Dimensiunile gropii,exprimate prin suprafata si cantitatea de pamant excavat,sunt in relatie fie cu grupele de varsta,copii fiind inmormantati mai putin adanc,fie cu anume elemente de inventar,arme sau piese de port,exprimand si in acest fel rangul social. Intre mormintele de inhumatie se disting unele,in special de copii,cu schelete asezate in vase mari (pythoi);s-au descoperit la Szoreg si mai cu seama la Ostojicevo,unde s-au inregistrat peste 80 de asemenea inmormantari,toate de copii. In cadrul cimitirului de la Mokrin au fost gasite si cateva schelete cu cranii trepanate. Alaturi de mormintele de inhumatie s-au descoperit si morminte de incineratie in urna,despre care se crede ca reprezinta efectul relatiilor  cu ariile culturale invecinate Nagyrev sau Hatvan ,al caror rit funerar exclusiv este incineratia. Mormintele fara inventar sunt destul de numeroase ,dar atunci cand exista,inventarele sunt relativ bogate. De obicei,alaturi de schelete sunt descoperite unu-trei vase ,dar se cunosc si morminte cu inventare ceramice mai bogate,ca de pilda mormantul 8 de la Battonya.Piesele de port,expresie atat a rangului social,dar si a grupei de sex a defunctilor,sunt prezente in inmormantarile  Periam-Pecica,mai cu seama in cele feminine.De obicei este reprezentat un “set” din care fac parte doua ace,cel mai adesea apartinand asa-numitului “tip cipriot”,bratari,mai rar inele,piese de colier din metal,os (corn) sau cochilii,adesea insotite de margele din “faianta” sau chihlimbar,precum si podoabe de cap complicate,alcatuite din tubulete din placa de metal,pandative-ochelari,etc. Armele sunt destul de rare,cele din metal fiind reprezentate prin pumnale,rar prin topoare,in unele cazuri miniaturale,sau prin topoare din piatra. Raritatea armelor din mormintele masculine,in contrast cu abundenta pieselor de port din mormintele feminine ,indica faptul ca in cursul ceremonialului funerar se acorda o atentie mai mare femeilor,statutul de barbat fiind exprimat prin alte comportamente,probabil depozite sau descoperiri singulare de arme,chiar daca nici acestea nu sunt foarte numeroase in aria Periam-Pecica. Alaturi de vase,piesele de port ,arme sau instrumente,se gasesc deseori in morminte resturi de ofrande alimentare,reprezentate prin oase de animale. Atat din raspandirea unor piese,in special ceramice,de certa factura Periam-Pecica,cat si din prezenta unor elemente straine ,mai ales piese din metal,in aria culturii,se observa predilectia  comunitatilor Periam-Pecica catre relatii cu grupele arheologice din zona apuseana a lor,in special apartinand culturii Vatya ,cu care,cel putin la Kelebia,par a se intrepatrunde. Catre sfarsitul culturii,elementele straine incep sa abunde ,in partea nordica a ariei Periam-Pecica putandu-se vorbi ,eventual, de o inlocuire in favoarea comunitatilor Otomani.

Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei,vol M-Q,pag.292-295,Ed.Enciclopedica, Bucuresti,2000

Periam,comuna in judetul Timis,pe teritoriul careia ,in locul numit Schanzhugel,a fost descoperita o asezare fortificata cu val sis ant din epoca bronzului,apartinand culturii Periam-Pecica.

Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei,vol M-Q,pag.292,Ed.Enciclopedica, Bucuresti,2000

Pecica,comuna in judetul Arad,in apropierea careia ,in punctual “Santul Mare” ,au fost cercetate o importanta asezare din epoca bronzului si o alta din epoca dacica(sapaturi:L.Domotor 1898,1901;M.Roska 1910-1911,1923-1924;D.Popescu 1943;I.H.Crisan 1960-1962,1964).Stratul de cultura este de cca 4 m,depunerile infatisandu-se ca un tell situat pe prima terasa a Muresului si inconjurat de un brat mort al acestuia,transformat in sant de aparare. Asezarea din epoca bronzului a dat numele culturii Periam-Pecica,numita in ultima vreme si cultura Mures. M.Roska stabilize existenta a 16 niveluri apartinand epocii bronzului.Ultimile sapaturi au dovedit insa ca de fapt e vorba de doar opt niveluri. Cea mai veche locuire de la “Santul Mare” dateaza din eneolitic(orizontul cu torti pastilate). Asezarea din epoca bronzului dureaza pe tot parcursul acestuia,sfarsitul ei datandu-se in faza Reinecke. Cu ocazia sapaturilor ,si mai ales a celor recente,a fost descoperita o foarte mare cantitate de materiale,in cea mai buna parte ceramica,multa reconstituibila. Alaturi de forma caracteristica,vasciorul cu gatul ingust,cu corpul bombat si cu doua torti ce nu se inalta deasupra buzei,s-au descoperit vase mijlocii si mari din categoria fina ori de uz comun. S-au gasit greutati de lut,fusaiole,obiecte de os,perle de chihlimbar,un nasture de aur,spirale plate si topoare de bronz. De importanta deosebita sunt numeroase tipare pentru turnarea obiectelor de bronz (securi cu un singur tais si gura transversala,securi plate,pumnale,varfuri de sulite,ace de podoaba,etc.). Prin continuitatea indelungata ,cuprinzand deopotriva fazele corespunzatoare statiunii de la Periam si fazele ulterioare ale acestuia,asezarea de la Pecica capata o insemnatate primordiala pentru reconstituirea culturii Periam-Pecica.

Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei,vol M-Q,pag.285-286,Ed.Enciclopedica, Bucuresti,2000

Cultura Babadag

Cultura Babadag.

Pentru imagini vizitati link-urile de mai jos.

Babadag-oras in Tulcea,in apropierea caruia ,la cca.2,5 km pe malul lacului cu acelasi nume ,respectiv pe promontoriul unei terase inalte (23 metri fata de nivelul lacului)  a fost identificate in 1953 si cercetata in anii 1962-1987 o mare asezare hallstatiana fortificate cu sant si val de pamant . Distrusa in mare parte prin prabusiri repetate ale malului,erodat de apele lacului ,asezarea s-a mai pastrat pe o suprafata de cca. 1 ha. Stratul hallstatian cuprins in incinta fortificate atinge,nimai in apropierea malului, grosimea maxima de 1,50 m. Sapaturile au scos la lumina  resturile a numeroase  locuinte de suprafata  ,putine bordeie (numai in primul nivel) si foarte numeroase gropi de provizii,circulare,largi la fund,mai stramte la partea  superioara.  In strat si in gropi s-a gasit o mare cantitate de de ceramica fragmentara, oase de animale (bou,porc,oaie,capra,cal,caine) si de pesti ,boabe de grau si orz,carbonizate,resturi de locuinte ( bucati de lut ars cu amprente de pari si nuiele sau trestii) si in mai mica masura  obiecte de corn,os ,piatra,fier (resturi de cutite si doua seceri) si de bronz (varf de sageata ,fibula, bucati de sarma). Studiul materialelor descoperite si in special al ceramicii,precum si observatiile stratigrafice  au permis definirea culturii de tip Babadag,precum si deosebirea a trei faze  in cursul indelungatei sale existente,

 Babadag I ,sec.  11 ien;

 Babadag II sec. 10-9 ien ;

Babadag III sec.8-7 ien.

Cultura  Babadag,care a evoluat in zona istro-pontica in perioadele timpurie si mijlocie ale epocii hallstattiene.  Arheologic s-a conturat prin ceramica de calitate buna cu luciu metalic,de culoare neagra-cenusie sau caramizie. Un element  comun al celor trei faze  ale culturii Babadag  este ornamentarea unor vase de factura buna cu cameluri  (pliseuri).  Vasele caracteristice sunt cele de forma bitronconica ,de dimensiuni  mari  (inalte de 1 metru) si mijlocii ,strachinile cu marginea arcuita spre interior,cestile si canile cu una sau doua toarte suprainaltate.O trasatura proprie vaselor bitronconice este aceea ca,datorita modului de ardere,au suprafata exterioara neagra sau  neagra-cenusie,iar cea interioara caramizie. Asemenea vase au pe umeri  cate patru proeminente relativ conice sau de forma unor cornite care in faza I si partial in faza II sunt goale in interior (modelate prin presiune din interior). In fazele II si III proeminentele sunt aplicate pe umerii vaselor .In multe cazuri apar pe umerii vaselor  bitronconice ,de patru ori ,la distante egale,cate doua proeminente mici alaturate.Cestile din faza I au pe mijlocul proeminent  benzi de linii orizontale drepte sau in ghirlande incizate. Propriu fazei  I  este sirul de cercuri mici,unite prin linii tangente incizate. In faza II ornamentarea vaselor esta mai variata. Pe langa ornamentele incizate sau independent de acestea apar frecvent motive imprimate (stampilate). Specific fazei II este sirul de cercuri mici concentrice unite prin benzi tangente imprimate. In faza III se mentine  numai ornamentarea,mai sobra,prin caneluri. In cursul celor trei faze au evoluat aceleasi forme  de vase cu unele detalii proprii fiecarei faze.. Permanenta a fost si prezenta oalelor de factura grosolana ,cu sau fara brau alveolar. Primele dovezi de prelucrare si utilizare a fierului provin din nivelul II  al asezarii de la Babadag si devin mai frecvente in nivelul III ,unde s-au gasit si doua seceri de fier. Prin cercetarile efectuate in S-E Romaniei, in special in ultimile trei decenii,s-au identificat numeroase asezari de tip Babadag care permit precizarea ariei de raspandire a culturii Babadag. Aceasta a cuprins Dobrogea  in intregime,N-E Bulgariei ,E Campiei Romane pana la Mostistea  si Moldova de sud. Ceramica din fazele I si II ale culturii Babadag prezinta asemanari,uneori chiar identitati ale unor ornamente in culturile Insula Banului din zona Portilor de Fier,Psenieevo din Bulgaria centrala si de S-E,Langos din zona orasuloui Varna.  Grupul Cozia,din Moldova  centrala si sudica reprezinta o unitate hallstattiana timpurie,distincta,dar inrudita cu celelalte culturi (grupuri) avand contacte si interferente cu cultura Babadag II. Grupul Saharna-Solonceni din Rep.Moldova (zona cursului mijlociu si a bazinului inferior al Rautului) este o sinteza hibrida Babadag II si Cozia care a transmis spre N-E  influente Babadag II ,usor vizibile in ceramica Cernoles din dreapta Niprului mijlociu. Culturile mentionate constituie complexul hallstattian timpuriu cu ceramica imprimata din S-E Europei. Acest complex cultural este organic legat de complexul hallstattian  timpuriu cu ceramica canelata din bazinul Tisei si Transilvania. Vasele bitronconice  cu proeminente( goale in interior) ale caror prototipuri apar in cultura Gava sunt ulterior caracteristice nu numai fazei  Babadag I ci si culturilor Insula Banului,Psenieevo si Langos. Procesul constituirii culturilor  hallstattiene timpurii necesita inca cercetari.Ele au fost precedate in perioada tarzie a epocii bronzului de culturi diferite de la o regiune la alta. In zona istro-pontica ,in perioada bronzului tarziu a evoluat cultura Coslogeni. Un orizont cultural corespunzator bronzului final  din N Dobrogei ,N-E Munteniei si S Moldovei,denumit Prebabadag,incepe sa se intrevada fiind inca insufiecient cunoscut. Si totusi in faza Babadag I  sunt sesizate elemente de acest tip. Cert este ca sfarsitul epocii bronzului este provocat de un puternic curent de uniformizare,in sens hallstattian,pe  o mare intindere a Europei de S-E ,care ilustreaza arheologic,concret,prima manifestare a unitatii lumii tracice. Acest fenomen nu se reduce numai la schimbari in aspectul ceramicii. Din perioadele corespunzatoare  fazelor Babadag I si II (sec.11-9 ien),in Dobrogea s-au gasit depozite de obiecte (arme si  unelte) de bronz in care sunt prezente in mod predominant sau exclusiv  tipuri de obiecte specific transilvanene. Un alt element nou  il reprezinta  aparitia marilor asezari fortificate din aria culturii Babadag in faza a III-a (sec.8-7 ien) corespunzatoare perioadei Hallstatt-ului  mijlociu,cultura Babadag evolueaza paralel cu cultura Basarabi din regiunile invecinate.

Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. A-C,Editura Enciclopedica ,1994,pag. 148-150

http://img17.imageshack.us/img17/3500/babadag1.jpg

Cultura Carpica

Cultura materiala a Carpilor.

Pentru imagini vizualizati link-urile din  partea de jos a paginii.

Carpii,populatie de origine traco-dacica,care a locuit teritoriul Daciei de la E de Muntii Carpati,cunoscand maximul de dezvoltare in sec.2-3 dHr. Anterior acestei perioade au facut parte din regatele lui Burebista si Decebal si abia dupa disparitia acestor ilustri conducatori si transformarea unei parti din Dacia in provincie romana au inceput sa se afirme pe plan politic si militar. La inceput (in prima jumatate a sec 4 iHr)carpii apar in izvoarele scrise  (Ephoros, Fragm.,158/78;Ps.Scym.,842-844)sub numele de carpizi iar mai taziu,la Ptolemeu sub cel de carpiani  (III,5,10) si harpi  (III,10,7). In acelasi paragraf geograful antic aminteste si de orasul Harpis ,care in functie de coordonatele date de el (56 grade longitudine si 47 grade si 15 minute latitudine) se afla intre Piroboridava (54 grade long. si 47 grade lat.) si polisul Tyras (50 grade long si 47 grade 40 minute lat.),mai apropiat de ultimul. Abia in sec. 3-4 sunt mentionati in izvoarele scrise sub numele de carpi la : Dexip (SHA,XIX,16,3),Eusebius (VIII,7,13),Aurelius Victor (De Caesaribus ,39,43),Lactantius (De mortibus persecutorum ,IV,3),Eutropius (IX,25,2),Amm.Marcell.(XXVII,5,5;XXVIII 1,5),Orosius (VII,25,11),Zosimus (I ,20;I,27;I,31;IV,34),Iordanes (Romana,299;id.,Getica,91),Petrus Patricius (Fragm.,8) ,Euagrios Scholasticul (Ist.Eclesiastica,V,24),Geogr.Rav.(Cosmographia,I 12,11) si in Laterculus Veronensis,XIII,33. In inscriptii: CIL,III,1054,4506,12455,14416,; CIL,III,Suppl.7586; CIL,VI,1-112; CIL,VIII,8412; CIL,XII,5548,5561;Klio,46,1965,367-370;BIDR,62,Milano,1959,247-266;Atheneaum,N.S.,38,Pavia,1-2,3-25. In ceea cve priveste etnicul ,majoritatea cercetatorilor au propus originea traco-getica a carpilor pornind de la interpretarea fortata a unor izvoare literare. Astfel,denumirea carpodaci intalnita la Zosimos (IV,34),a fost tradus prin carpii de origine dacica. In realitate ,originea traco-dacica nu poate fi demonstrata pe baza izvoarelor literare si epigrafice,in schimb ,ea poate fi dovedita cu prisosinta pe cale arheologica.  Izolat si fara ecou in literatura de specialitate s-a sustinut si originea slava si sarmatica a carpilor. Cecetarile arheologice din ultimile trei decenii demonstreaza ca populatia carpica a locuit intens teritoriul estic al Daciei,pana la Nistru. Urmele lor au fost identificate in peste 400 de puncte,cele mai multe dintre ele concentrandu-se in zona subcarpatica si centrala a Moldovei,acolo unde au fost ingropate  (tot de ei in vremuri de restriste) si cele mai multe tezaure monetare romane. Aparitia unor vestigii carpice in bazinul Ciucului (necropola de la Santimbru) arata ca populatia carpica a locuit pe ambele versante ale Carpatilor Rasariteni. De la carpi au luat numele si Muntii Carpati. Descoperirile arheologice si unele izvoare scrise sprijina autohtonia carpilor in spatiul estic al Daciei si infirma acele ipoteze conform carora ai au venit fie din N,fie din E. In calipizii amintiti de Herodot  (IV,7),Strabon (XII,3,21) si Pomp.Mela ( III,1,7) si considerati de parintele istoriei ca scito-greci si care in functie de datele furnizate de ei pot fi localizati intre Borystenes (Nipru) si Hypanis (Bug),eventual si ceva mai la vest ,noi vedem o populatie de origine traco-dacica ,inrudita cu carpii care au convietuit pe aceste meleaguri cu scitii,populatie care in vremea lui Herodot (sec.5 iHr) stapanea cu autoritate aceste regiuni. Inruditi cu carpii prin nume si origine comuna tracica erau si corpilii, care locuiau la sud de Dunare in Rhodope oriental si pe cursul interior al raului Hebrus (Marita).

Identificarea culturii materiale a carpilor este una dintre cele mai remarcabile realizari ale arheologiei romanesti din ultimile trei decenii. Dezvoltata organic din orizontul cultural anterior ,cultura carpica este dacica in esenta ei si poate fi considerata ca o forma evoluata a La Tene-ului geto-dacic,caruia i s-au adaugat influentele romane si in mai mica masura cele sarmatice. Ca si ceilalti daci din La Tene si epoca romana carpii locuiau in bordeie si case construite la suprafata solului;cele mai multe locuinte (32) s-au identificat la Poiana ,com.Dulcesti (jud.Neamt). Proviziile si le pastrau in gropi (special) amenajate,pentru a fi ferite de ger iarna si  a nu fi observate de dusmanii care-i atacau. In unele asezari,in special la Poiana-Dulcesti, |pe Varnita|,s-au descoperit si gropi de cult,unele dintre ele putand fi legate de cultul soarelui. Interesante sunt si sacrificiile de animale (caine si iepuri)  ingropate in centrul asezarii dupa un anumit ritual. In asezari s-au mai descoperit vetre de foc menajere si de cult  (la carpi ca si la geto daci in general  exista si cultul vetrei si al focului),cuptoare de copt paine,etc. In apropierea asezarilor se aflau necropole. Se cunosc cca 50 si in cadrul lor  au fost descoperite peste 1500 morminte. In mod obisnuit carpii isi incinerau mortii,resturile de la incinerare fiind puse in urne cu capac (mai rar fara capac) sau direct in groapa. In cateva cimitire (Poienesti,Moldoveni-Gabera,Sabaoani,Valeni-Botesti)  alaturi de morminte de incineratie au aparut (in numar mic) si inhumati,in special copii sub sapte ani,fapt ce denota ca din anumite motive unii locuitori isi incinerau copii,altii si-i inhumau. Mormintele dde incineratie,in special cele cu urne si capac,au adesea inventar bogat ,constand din obiecte de podoaba si toaleta,accesorii pentru vesminte,ustensile casnice,etc. De o frumusete rara si unice in felul lor sunt podoabele de argint (cercei,perle in forma de butoias si pandantivi-cosulet) lucrate in tehnica filigranului,chiar in mediul carpic. Cercetarile arheologice efectuate in asezari si necropole demenstreaza limpede caracterul dacic al culturii carpice ,facand astfel dovada indiscutabila  a apartenentei carpilor la neamul daco-getilor. In acelasi timp,materiale descoperite releva si stranse legaturi cu lumea romana si cea sarmato-pontica. Ocupatiile principale erau agricultura (atestata prin brazdare si cutite de plug,seceri si coase,toate lucrate din fier ,rasnite,boabe de grau si tulpini de canepa) si pastoritul (atestat prin oase de animale). Dintre mestesuguri au fost documentate:metalurgia fierului,prelucrarea lemnului si olaritul,iar ca indeletniciri casnice: torsul,impletitul,tesutul si cresterea pasarilor de curte. La Poiana-Dulcesti (jud.Neamt) au fost descoperite urmele unor ateliere de fierarie  si de prelucrare a lemnului,iar la Butnaresti (jud.Neamt),un atelier de olarie . de altfel  in cadrul acestei ultime asezari a existat un intreg cartier de olari (s-au identificat urmele a sase cuptoare de ars vase ,iar altele au fost distruse de muncile agricole). Ceramica a fost lucrata in proportie de 90% de olari autohtoni ,iar cca 10% reprezinta importuri le din lumea romana. La Vietrisoaia (jud.Vaslui),Holboca (jud.Iasi) si Pangarati (jud.Neamt),s-au descoperit mici depozite de amfore romane. O amfora gasita la Schela (jud.Galati) ,a pastrat pe 1/2  din continut ,ulei de masline transformat in pasta. Un mare depozit de amfore romane  s-a descoperit langa Galati. Din Imperiul Roman au ajuns in mediul carpic si o serie de podoabe (margele,pandantive,etc),obiecte de uz casnic (chei) ,accesorii pentru vesminte (fibule,catarame) etc. Destul de numeroase sunt monedele si tezaurele monetare romane al caror numar este de cca 100,cel mai mare fiind descoperit la Magura-Bacau,compus din 2830 piese de argint. Aceasta prezenta masiva de tezaure monetare intr-un teritoriu relativ mic reflecta o baza economica la carpi si, in acelasi timp, intense relatii economice cu Imperiul Roman.  Dar unele dintre tezaure pot proveni si din  stipendii primite de carpi de la romani. Indicii in acest sens pot fi gasite la Petrus Patricius (Fragm.8). Tot cu subsidii au ajuns in mediul carpic si tezaurul compus din sapte vase de argint (s-au recuperat sase,in greutate de 1207,20 grame)descoperit intamplator la Muncelu de Sus (comuna Mogosesti-Siret,jud.Iasi) si care se dateaza in limitele sec.2. La Muncelu de Sus ,in acelasi punct,unde s-a identificat  si o asezare carpica,s-au descoperit si trei tezaure de monede de argint romane ,provenite probabil tot din stipendii. In cadrul acestei importante asezari traia unul dintre fruntasii vietii politice si militare carpice,ca si la Sabaoani (jud. Neamt) unde s-a gasit o garnitura de harnasament  de parada,compusa din piese de bronz placate cu foite de argint. Tot unui fruntas al aristocratiei carpice a apartinut si capul de elefant lucrat din os,provenind de la un sceptru,descoperit la Poiana-Dulcesti (asezarea de pe Siliste). La Padureni (jud.Vrancea)  in cadrul necropolei s-a descoperit un  mormant de incineratie cu urna  (M.34) in care s-au gasit : fragmente dintr-o tesatura cu fire din aur, o pudriera din tabla subtire de bronz, ce continea pudra de culoare roz (foarte fina ),sapte podoabe de argint lucrate in tehnica filigranului (cercei si perle) ,doi pandativi-amuleta din bronz,o cheie mica de bronz de la o caseta,o copca de bronz de la o centura,un pandantiv de bronz asemanator unui pion de sah,o oglinda cu tamga,un cercel si un inel de bronz,un ac de la o fibula de bronz,distrusa de foc,margele de coral (margean) ,sticla si calcedoniu si un fragment de tabla de bronz ce provine de la un obiect nedeterminabil,deci un adevarat mormant \princiar\,ce a apartinut unei aristocrate. De altfel,observatiile facute in asezari si necropole pledeaza pentru existenta  unei stratificari  sociale in sanul societatii carpice.  Pe baza datelor furnizate de cimitirul de la Padureni (jud.Vrancea) ,se constata ca populatia foarte instarita reprezinta 3,89% (probabil conducatorii comunitatii),populatia instarita 20,78%,oameni cu posibilitati de trai modeste reprezentau 27,28%,iar cei saraci 48,05%,aproape jumatate din numarul locuitorilor . Forma de organizare era obstea  teritoriala,care luase locul celei gentilice,bazata pe legaturi de sange. In prima jumatate a sec.3 carpii patrund si in Muntenia. Descoperirile arheologice facute la Zoresti-Valea Teancului,Gura Niscovului,Izvoru  Dulce ,Balteni,etc., arata ca N-E Munteniei facea parte in sec. 3 din aria culturii carpice  si aici, in zona Saranga-Pietroasele trebuie localizat  Castellum Carporum  de care vorbeste inscriptia  (stela funerara) de la Intercisa (Dunapentele) si cetatea mentionata de Zosimos (I,20). Dispunand de o baza economica solida si o forta militara puternica ,carpii au atacat in repetate randuri Imperiul Roman,fie singuri,fie in alianta cu sarmatii si gotii. Dupa infrangerile suferite de costoboci in anii 170-174 dHr.,carpii nu erau numai cei mai puternici dintre dacii liberi,ci si unii dintre cei mai periculosi dusmani ai Imperiului Roman la Dunarea de Jos (Iordanes, Getica, XVI,91).Pana la mijlocul sec. 3  conducerea coalitiei antiromane de la Dunarea de Jos au avut-o carpii,iar dupa aceasta data conducerea  au luat-o gotii,noii stapani ai stepelor nord-pontice.  Stirile literare si epigrafice nu vorbesc de incursiuni ale carpilor in Imperiu in sec.2 ,desi probabil ca ele au avut loc,in schimb aceleasi izvoare informeaza despre numeroasele conflicte petrecute in sec. 3  si la inceputul sec. 4 in: 214,238,245-247,272,295-297,302-303,306-311 si 315-318;ultima incursiune se consemneaza in 381 (Zosimos,IV,34). In urma acestor lupte unii imparati au primit titlul onorific de Capicus Maximus: Filip Arabul si fiul sau (Philippus Iunior,devenit Augustus in urma luptelor din 245-247),Aurelian,Diocletian,Maximian, Constantius Chlorus,Galerius si Constantin cel  Mare. Izvoarele consemneaza ca Constantius Chlorus  si Maximian au fost onorati de cinci ori cu titlul de Carpicus Maximus (Diplomele Militare de la Avellino si Grosetto-Italia),iar Galerius de sase ori (Euseb.VIII,17,3). In total au fost atribuite de Senat 21 titluri de Carpicus Maximus (cel mai mare invingator al carpilor). In urma luptelor care au avut loc la sfarsitul sec.3 si inceputul sec. 4 carpii luati prizonieri au fost colonizati in Imperiul Roman,cei mei multi dintre ei fiind asezati,la granita,de-a lungul posturilor de paza –corum copiosissimam captivam multitudem per Romanorum finium dispersere  praesidia ,asa cum specifica Orosius ( VII,25,11),lucru consemnat anterior si de Eutropius:....captivorum copias  in Romanis finibus locaverunt (IX,25,2). Prizonierii carpi au fost asezati in Scythia Minor ,de-a lungul limes-ului dunarean,asa cum arata descoperirile arheologice facute la Dinogetia,Niculitel-Drumul Baltii (Valea lui Iancu) ,Runcu-Harsova,etc. Unii dintre carpi au putut fi colonizati aici si de Aurelian dupa luptele din 272  ce au avut loc intre Carsium si Sucidava (Cf.Aurelius Victor,De Caesaribus,39,43). In timpul lui Diocletian,se pare ca ei au fost colonizati si in Pannonia ,asa cum reiese din istoria lui Amm.Marcell(XXVIII,1,5). Deci in vremea lui Diocletian este vorba de colonizarea in Imperiul Roman a prizonierilor ,asa cum consemneaza Eutropius si Orosius si nu de transferarea intregii populatii carpice –carporum nation translata omnis in nostrum solum ,asa cum spune Aurelius Victor (De Caesaribus ,39,43). Asertiunile lui  Aurelius  Victor sunt infirmate categoric  si de cercetarile arheologice,care arata  clar ca populatia carpica a ramas in numar mare pe teritoriul Moldovei,traind alaturi de noii veniti (gotii). Acestia erau in inferioritate numerica ,dar i-au dominat politic si militar pe  carpi  in perioada 332-376,la inceput in calitatea lor de federati ai Imperiului Roman. Dupa 376,scapati de sub dominatia gotilor datorita patrunderii hunilor spre vest,carpii antrenati de huni si impreuna cu scirii ataca din nou Imperiul Roman dar sunt respinsi de imparatul  Theodosius I,in 381. Este ultima mentiune a carpilor in izvoarele literare (Zosimos,IV,34). Istoricul antic foloseste denumirea de carpodaci pentru a arata ca cei care au fost respinsi de imparatul Theodosius I la nord de Dunare au fost carpii din Dacia ,corectand astfel asertiunile lui Aurelius Victor. Sapaturile efectuate in ultimul timp la Stolniceni –Ramnicu Valcea  (unde este localizata Buridava romana) si cele de la Sopteriu (jud.Bistrita Nasaud),unde s-a descoperit o necropola  carpica,arata ca dupa retragerea stapanirii romane din Dacia,unele grupuri de carpi patrund pe teritoriul fostei provincii ,dar asa cum am sublinia ,cei mai multi dintre carpi raman pe teritoriul de bastina. Descoperiri arheologice arata ca in sec.4-6 carpii au devenit daco-romani,insusindu-si limba latina.

Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, Ed. Enciclopedica,1994, pag. 254-257

http://img341.imageshack.us/img341/9062/carpica1.jpg

http://img846.imageshack.us/img846/2435/carpica2.jpg

http://img826.imageshack.us/img826/8369/carpica3.jpg

http://img38.imageshack.us/img38/6964/carpica4.jpg

http://img638.imageshack.us/img638/1453/carpica5.jpg

http://img38.imageshack.us/img38/3332/carpica6.jpg

http://img836.imageshack.us/img836/232/carpica7.jpg

http://img138.imageshack.us/img138/7340/carpica8.jpg

http://img259.imageshack.us/img259/9106/20235839.jpg

http://img3.imageshack.us/img3/8585/16170899.jpg

http://img543.imageshack.us/img543/1756/20533813.jpg

http://img813.imageshack.us/img813/8997/46582413.jpg

http://img338.imageshack.us/img338/9034/59282200.jpg

http://img718.imageshack.us/img718/6765/14225782.jpg

http://img259.imageshack.us/img259/4955/54342629.jpg

http://img823.imageshack.us/img823/719/99196825.jpg

http://img714.imageshack.us/img714/5096/43071233.jpg

http://img801.imageshack.us/img801/135/86477543.jpg

http://img694.imageshack.us/img694/4798/20067745.jpg

http://img443.imageshack.us/img443/3530/27358641.jpg

http://img41.imageshack.us/img41/6029/71127278.jpg

http://img62.imageshack.us/img62/4315/33968417.jpg

http://img585.imageshack.us/img585/5448/28933706.jpg

http://img339.imageshack.us/img339/3263/82540530.jpg

http://img651.imageshack.us/img651/3783/34721008.jpg

http://img3.imageshack.us/img3/2003/82493143.jpg

http://img215.imageshack.us/img215/684/91492179.jpg

http://img72.imageshack.us/img72/7940/27111518.jpg

http://img37.imageshack.us/img37/6310/57627973w.jpg

http://img580.imageshack.us/img580/1024/83019271.jpg

http://img402.imageshack.us/img402/2509/67172660.jpg

http://img28.imageshack.us/img28/2331/96313350.jpg

http://img254.imageshack.us/img254/1949/47004121.jpg

http://img827.imageshack.us/img827/5765/65268242.jpg

http://img96.imageshack.us/img96/5499/45678730.jpg

http://img33.imageshack.us/img33/346/41769619.jpg

http://img525.imageshack.us/img525/8499/64859784.jpg

http://img267.imageshack.us/img267/5127/42485312.jpg

http://img39.imageshack.us/img39/1556/52910701.jpg

http://img31.imageshack.us/img31/7153/70451942.jpg

http://img855.imageshack.us/img855/7743/89730308.jpg

http://img189.imageshack.us/img189/2199/41241898.jpg

http://img710.imageshack.us/img710/9888/87352867.jpg

http://img715.imageshack.us/img715/4184/42919046.jpg

http://img813.imageshack.us/img813/3333/49734935.jpg

http://img35.imageshack.us/img35/5023/88344685.jpg

Cultura Basarabi

Cultura Basarabi.

Pentru imagini vizualizati link-urile de mai  jos.

Basarabi,sat apartinand  orasului Calafat (jud.Dolj) important prin multitudinea  obiectivelor arheologice  e xistente. Astfel,cei 6 tumului  mici sapati ulterior anului 1943 (cu diam.intre 9-2 m si inaltimi intre 0,86-1 m) dateaza din prima epoca a fierului. Tumulul V continea un singur schelet ,de femeie decapitata,in ceilalti aflandu-se mai multe inmormantari succesive,cu schelete intinse pe spate ,majoritatea avand bratele de-a lungul corpului,iar cateva, bratele indoite din cot si ridicate in dreptul capului. Toate aveau un bogat inventar funerar: arme de fier,podoabe de fier si de bronz (inclusiv fibule de tipul Glasinac),indicand prezenta in aceasta zona a  unei enclave de populatie ilirica din a doua jumatate a sec. 7 ien. Ceramica descoperita in unele morminte ,in general tipica pentru cultura Basarabi,se datoreaza contactelor triburilor ilirice, trecute pe malk stang al Dunarii ,cu populatia traca,autohtona.

Cultura Basarabi, cultura arheologica caracteristica hallstattului mijlociu din spatiul carpato-dunarean,denumita astfel dupa necropola tumulara  cercetata la Basarabi (sfarsitul sec.9-cca.650 ien). Desi se pot distinge cel putin doua faze ,caracterizarea mai precisa a acestora nu poate fi inca facuta,cel mult se poate avansa ipoteza  dupa care necropola tumulara de la Basarabi ar reprezenta  o faza mai noua a culturii ,iar cimitirul de la Saliste (Rep.Moldova) aspectul sau final. Cultura Basarabi  s-a raspandit pe o arie ce cuprinde Campia Romana,zona dintre dealurile nord-balcanice si Dunare,Banatul,Serbia  (in special zona Portilor de Fier se arata a fi fost intens locuita),Voievodina (cea mai vestica statiune  importanta este in  Srem,la Vasica,pe raul  Bosut),valea Muresului,jumatatea sudica a Moldovei si centrul Rep.Moldova ,pana la Nistru. Prezenta ei in Dobrogea  este pusa in discutie: materiale de tip Basarabi s-au gasit mai ales in cadrul unor asezari apartinand fazei a III-a a culturii Babadag (Babadag,Rasova) ,fapt ce dovedeste sincronismul partial al celor doua culturi,dar nu explica si natura relatiilor dintre ele.

 Cultura Basarabi se defineste in primul rand prin ornamentarea ceramicii ,motivele decorative geometrice si spiralo-meandrice,fiin executata prin tehnica combinata a exciziei,inciziei si imprimarii (cu stampile sau piepteni de lut sau os) si incrustate apoi cu o materie de culoare alba. Acest decor este dispus pe vase de culoare inchisa (negru sau brun),cu suprafata lustruita  si este asociat frecvent cu decorul realizat prin caneluri ,tehnica mostenita din perioada precedenta.

 Formele ceramice caracteristice culturii Basarabi sunt: strachinile invazate ( cu  marginea arcuita spre interior) si evazate, vasele cu picior (o forma intalnita doar in S-V ariei de raspandire),cestile mari cu doua torti,cescutele cu o toarta,canile cu o toarta si planul gurii oblic,vasele mari pantecoase si vasele din pasta grosolana in forma de clopot (vase-borcan),decorate cu braie crestate,dispuse sub margine. De remarcat ca unele dintre formele metionate  (strachinile invazate,vasele pantecoase) se intalnesc pe o arie foarte larga si nu pot atesta prezenta culturii Basarabi decat in masura in care poarta decorul specific.

 Inventarul metalic asociat descopererilor de tip Basarabi consta din: fibule de bronz in forma de ochelari,fibule de tip Glasinac, cu portagrafa triunghiulara sau in forma de clepsidra (lucrate din bronz,fier,sau fier invelit cu bronz),bratari spiralice ori torques-uri de bronz,atarnatori si butoni de harnasament de diferite forme,lucrate din bronz,zabale de bronz,rar din fier,cutite de lupta curbe din fier,cu manerul in forma literii T,topoare plate sau bipene din fier,etc. Tot culturii Basarabi  ii apartine  si carul miniatural de bronz cu osiile rotilor din fier,decorat cu protome in forma de capete de pasari acvatice (Bujoru,jud.Teleorman); prin analogie se poate atribui  acestei culturi si carul asemanator  descoperit in secolul trecut la Orastie (jud.Hunedoara). Cele mai multe din piesele sus mentionate au fost gasite  in morminte sau fac parte din continutul depozitelor acestei vremi (Ghidici,Balvanesti,Vințu de Jos,Alba Iulia-Partoș,Coldău,etc) și puține in așezări.

 Locuirile aparținand culturii Basarabi sunt de tipuri diferite : asezari intarite (Popesti,Remetea-Poganici,jud.Caras-severin; Hunedoara,Vasica-Gradina Na Bosutu,Voievodina,in Serbia,etc), de tip rasfirat  pe terasele raurile (majoritatea),de tip cenușar (Popesti-Novaci);acestea din urma au un vadit caracter sezonier,pastoral. Se remarca preferinta purtatorilor culturii Basarab pentru zonele de șes,mai puțin cele deluroase (mai ales in Banat si Serbia),evitand tinuturile muntoase ,dar si pe cele de stepa propiu-zise (Bărăganul,Bugeacul). Locuințele au fost mai ales de suprafață,materialul de constructie fiind cu precadere lemnul,mai rar chirpiciul;datorita acestui factor ,straturile statiunilor Basarabi au o cluoare si consistenta cenusoasa. Locuintele de tip bordei sunt relativ rare. In asezari se intalnesc,pe langa  gropile menajere,si unele ce par a fi avut  un scop spiritual (Popesti-Novaci, Verbita-Dolj,Alba Iulia, poate Iernut) si care contin multa ceramica cu decor  specific.

 Ritul de inmormantare predominant pare a fi fost, in toata aria culturii Basarabi,incineratia (Soldanesti,Saliste, in Rep.Moldoba, Izvoru Dulce-Buzau,Blejesti-Teleorman,Cernokalacka Bara in Serbia ,etc). Necropole exclusiv de inhumatie  se cunosc numai in S-V Olteniei (Basarabi,Balta Verde,Ostrovu Mare),dar  morminte de acest fel apar in mod izolat si in restul ariei Basarabi. Mormintele sunt atat de tip plan,cat si tumulare; acestea din urma au de multe ori un caracter familial,continand cate trei-patru  si mai multe morminte. Pana acum se cunosc peste 200 de descoperiri  de tip Basarabi in aria propiu-zisa a acestei culturi. Elemente izolate (cate unul sau mai multe vase) apar in necropole din Slovenia (Postela) ,Austria (Frogg,Klein-Klein), Ungaria de vest (Sopron) sau in asezarea de la Zabotin pe Nipru (Ucraina). Aceste materiale singuratice intr-un context evident strain nu pot atesta prezenta culturii Basarabi in zonele respective, ci se explica prin legaturile de schimb  pe intinderi foarte mari,atestand in acelasi timp o circulatie intensa si frecvente contacte intre triburi  si etnii diferite ,fenomen ce caracterizeaza aceasta perioada. Nu exista inca nici o explicatie satisfacatoare  pentru  lipsa de descoperiri de tip Basarabi ,dar si de orice alt fel,in N Transilvaniei si al Moldovei;faptul se datoreaza probabil unei lacune  a cercetarii,dar trebuie sa mai aiba si o alta explicatie  (de exemplu presupune o cultura bazata in special pe lemn in zonele respective). Problema originii culturii Basarabi este in mare masura legata de aceea a aparitiei decorului specific . In principal,formele ceramice,tipul de asezari si locuinte si chiar ritul de inmormantare (in masura in care-l cunoastem) sunt generic legate de perioada anterioara. Numai modul de ornamentare specifica a vaselor reprezinta un element nou. Acest fenomen se explica, in stadiul actual al cunostintelor,printr-un impuls propagat ,probabil inca de la sfarsitul sec.9 ien din tinuturile sud-dunarene,unde decorul imprimat si incrustat cu culoare alba  este atestat in perioada  precedand cultura Basarabi,respectiv in grupurile culturale Insula Banului,Psenicevo si Babadag (in special pe Insula Banului ceramica reprezinta o serie de motive care au evoulat apoi si in cultura Basarabi). Si in Moldova ,in sec.10-9 ien,se intalneste ceramica incrustata de tip Brad-Cozia,contemporana cu faza a II-a a culturii Babadag. Motivistica specifica culturii Basarabi nu se explica insa prin aceste impulsuri care pot ilustra doar adoptarea tehnicii de ornamentare a  ceramicii. Datorita vaditelor analogii tematice  si stilistice cu motivele culturilor epocii bronzului din spatiul carpato-dunarean (in special culturile Wietenberg,Garla Mare si Tei), s-a emis ipoteza conservarii elementelor acestor culturi  pe materiale perisabile (tesaturi,obiecte de lemn) si reinvierea lor in cultura Basarabi,ipoteza ce implica astfel si continuitatea de viata si civilizatie a triburilor din aceasta arie in toata aceasta perioada de cca. patru veacuri. Cultura Basarabi nu reprezinta asadar decat o etapa  din evolutia continua a  culturii primei epoci a fierului in spatiul carpato-dunarean ( o exceptie se arata a fi in Serbia si Vojevodina,unde cultura Basarabi se suprapune  peste un grup cultural strain,grupul Gornea-Kalakaca;acest fapt inplica o expansiune spre apus  a triburilor purtatoare ale culturii Basarabi,in sec.9-8 ien) .Pe langa argumentele aduse pentru a demonstra relatia organica a culturii Basarabi cu perioada anterioara,descoperiri arheologice indiscutabile arata ca unele grupuri culturale ale hallstattului tarziu (Barsesti,Ferigile ,Gogosu etc.) se dezvolta din fondul cultural Basarabi. Cultura Basarabi oglindeste astfel unitatea etno-culturala a populatiilor nord- tracice in preziua intrarii lor in lumina izvoarelor literare antice ,fapt ce ingaduie sa extindem in timp denumirea de geto-daci inapoi pana in sec. 8 ien. Sfarsitul culturii Basarabi este marcat de o restructurare a locuirii in multe zone ale ariei de raspandire. Daca in partile vestice se observa o continuitate de locuire din Hallstattul mijlociu in cel tarziu,la S de Muntii Carpati se constata o depopulare accentuata  a Campiei Romane si,paralel cu aceasta,o intensificare a locuirii in zona subcarpatica ,fapt ce presupune o mutare a populatiei de la ses in zonele mai fertile ale dealurilor  inalte si impadurite. Aparitia in Transilvania centrala a grupului Ciumbrud si o restructurare si mai pronuntata  a locuirii din Moldova centrala si nordica intregeste tabloul framantarilor ce s-au petrecut aproximativ la mijlocul sec.7 ien. Aceste prefaceri ale culturii materiale reflecta desigur evenimente  politice care au fost puse in legatura cu distrugerea uniunii tribale a cimmerienilor nord- pontici si instalarea puterii scitilor si care s-au repercutat ,intr-un mod inca nelamurit pe deplin, si asupra unei mari parti a tarii noastre.

Enciclopedia arheologiei si istorie vechi a Romaniei, vol.A-C, Ed. Enciclopedica,1994,pag.159-163.

Aria raspandire cultura Basarabi: http://img13.imageshack.us/img13/1120/ariaraspandirebasarabi.jpg

http://img855.imageshack.us/img855/2521/basarabi1.jpg

http://img853.imageshack.us/img853/4071/basarabi2.jpg

http://img717.imageshack.us/img717/4011/basarabi3.jpg

Car votiv, Bujoru, cultura Basarabi:

http://img443.imageshack.us/img443/3415/basarabi4carvotivbujoru.jpg